Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Zăpada de primăvara

zapada_de_primavara
sursa foto: site-ul editurii Humanitas (humanitas.ro)

Zăpada de primăvara a ajuns întâmplător în mâinile mele într-o zi de ianuarie fără nici măcar un petec de zăpadă (ironie a sorții?) și asta datorită unui coleg de muncă (se știe el). Deși admir literatura japoneză, întotdeauna îmi aleg titlurile cu grijă. De ce fac asta? Păi, nu știu dacă ați observat, dar melancolia parcă domnește și apare de unde nu te aștepți… cam cum apare la radio un refren enervant de tipul mai ahiii, mai ahaa. Eh, o alegere literară greșită mă poate arunca în puțul infinit cu tristețe. Mi s-a mai întâmplat cu alte cărți japoneze, Brocart de toamnă de pildă. Dar, din fericire, acesta nu a fost cazul. Am avut noroc de data aceasta!

M-am îndrăgostit de romanul lui Yukio Mishima încă de la primele pagini datorită descrierilor ample și de o frumusețe asemănătoare cu aceea a grădinilor japoneze (și nu o spun numai eu). Nu cred c-am găsit așa ceva într-o carte europeană, americană, etc. Descrierile aceasta sunt inerente scriituri japoneze, iar Mishima se dovedește a fi un adevărat maestru în această artă. În plus, citind acest roman nu poți să nu remarci nici acuratețea chirurgicală cu care sunt descrie personajele, fie principale, fie episodice. Scriitorul japonez dovedind reale abilități psihologice, nu doar artistice.

Revenind la Zăpada de primăvara,  tema principală a romanului este iubirea interzisă. Acțiunea se petrece în Japonia de la începutul secolului XX, perioadă în care tradițiile și manierismul specific acestei țări încep să fie europenizate. Kioyaki, personajul central, e un tânăr visător (sau, să fiu sinceră, aiurit de-a dreptul). Nu-i prea pasă de școală, dar e boem, filosof și chiar monden. Familia sa face parte din noua elită a societății însă își petrece copilăria în sânul familiei Ayakura.

Ajuns la vârsta la care fiorii iubirii își fac simțită prezența tot mai strident, mai viu, Kioyaki se îndrăgostește de cea alături de care a copilărit: Satoko Ayakura. Aceasta este mai mare cu câțiva ani decât el și a beneficiat de o educație strictă în spiritul tradiționalist – exact așa cum se cuvenea într-o familie aristocrată de tradiție.

Însă relația celor doi începe abia când se află de intenția  prințului Toin de a se căsători cu Sakoto. Asistăm astfel la o poveste de iubire ce sfidează regulile unei societăți marcate de coduri de onoare și tradiții.

Zăpada de primăvara face parte din tetralogia Marea fertilității – pe care sper să o citesc integral, cu timpul. De ce așa? Cărțile de genul acesta te lasă mereu pe gânduri, nu e a fel ca o serie pe care o citești cu sufletul la gură nerăbdător să îi afli finalul (și asta îți dai seama încă de la primele pagini). Cui recomand acest roman? Celor care nu se feresc să citească literatură japoneză, cărora le plac descrierile și portretele realizate minuțios, care nu se tem de cărți diferite de cele cu care sunt obișnuiți.

Anunțuri

10 gânduri despre „Zăpada de primăvara

      1. Tot universul, ideile, gândurile, simbolurile, cifrele, literele, materia si antimateria sunt într-o „legatura” conexiune, paradoxala, o transformare subatomica perpetua dincolo de perceptia omului, dincolo de relativitatea relatiei formulate de Einstein, a vitezei luminii, spatiu si timp, E=mc2, fie ca este constient, fie inconstient, subconstient sau pentru cei luminati, supraconstient, dimensiunea a patra a existentei elevate, dincolo de perceptia celor cinci simturi primare din dotare, mostenite genetic… 🙂
        O seara magica, draga Diana !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s