Gânduri scrise

Tsvetanka 5

Fac pași mici spre vindecare, chiar dacă am renunțat la terapie. Experimentul de la metrou a ieșit bine, dar ce și cine îmi garanta că va fi așa tot timpul?Încă mă tem. Fiorii încă mi se urcă prin toate ungherele corpului și ale minții. Încă nu pot suporta să aud o voce masculină pe care să nu o recunosc.

Nenorociții aceia încă umblă liber, cum era de așteptat, ai mei nu au vrut un scandal așa că au plătit bani buni pentru ca nimic să nu apară în presă. Nimic nu trebuie să mânjească numele lor. Ba chiar au fost într-atât indignați încât au dat impresia că aș fi fost o adolescentă rebelă care s-a apucat de droguri, nu victima unui viol… Oamenii ăștia au pierdut de mult contactul cu realitatea, trăiesc într-o lume paralelă în care ei sunt niște semizei și trăiesc înconjurați doar de oameni de ai lor, cum pățești ceva – brusc în ochii lor devii o scamă. Se pare că până și proprii copii au parte de acest tratament, ba chiar se poartă mai rău cu ei – normal, doar au lăsat ca virtutea să le fie răpită… de parcă aș fi putut face ceva?

Totuși, încerc să nu mă las afectată de nepăsarea lor, la fel cum încerc să ignor teama… Am ieșit tot mai mult cu fetele, am străbătut colțișoare din oraș de care îmi era dor…

*

Stăm în sufrageria Pavlinei și ne delectăm cu câte un pahar de rosé. Anais l-a trimis pe Tom după niște mektisa de la localul Mariei căci nu mai mâncasem de mult și ni se făcuse dor. Toate speram în gând să nu se rătăcească pentru că refuzase ajutorul nostru, având mare încredere în Waze.

Privirea mi-a căzut pe o poză în care eram noi, cele cinci muschetărițe într-o excursie. Ce fericite păream, dar totul era doar o mască… Viața a avut grijă să ne lase, mai devreme sau mai târziu, câte o cicatrice fiecăreia dintre noi: Sofia și Nevena se tem ca nu cumva trecutul lor să iasă la iveală, Yordanka trăiește cu spaima că Evgeny  va găsi o cale să se răzbune, Nevena a avut acea relație extrem de violentă, Pavlina (deși nu arată) încă se mai gândește la Aleks, părinții lui Anais (ca și ai mei) refuză să o accepte în totalitate deși Tom e partenerul perfect și chiar mai mult… și eu… Bine, pe-atunci, eu eram bine, nu ca acum când încerc să mă recompun. Mi-ar fi fost mai ușor dacă Atanasiy m-ar fi iubit și el? De fapt, nici nu mai știu: îl iubesc, îl urăsc, îmi e indiferent? Oare e doar un simplu „transfer” cum spune el?

af29641b2b7144465ac052714221cbdd
sursa foto: Pinterest
  • Hei, unde te gândești? Mă întreabă Pavlina văzându-mă absentă din discuția lor și privind poza aceea.
  • Nu știu… mi-e… dor de noi.
  • Păi, ce-ar fi să mergem în Londra? Eu și Tom ne-am cam terminat sejurul și el trebuie să participe la niște conferințe. În plus, o reuniune a găștii ne-ar prinde bine tuturor… sau aproape tuturor…
  • Dacă te referi la mine, Anais, să știi că e OK. Aleks s-a mutat în Middelsbrough.
  • Pe bunee? Am întrebat eu și Anais în cor.
  • Da, a cunoscut o tipă și… se pare că i s-au aprins călcâiele după ea. Nu vă uitați așa la mine, sunt bine, am văzut că nu mergea. Eram din filme diferite, a mers mai departe și asta o să fac și eu. Serios acum, chiar mi-ar plăcea să le revăd pe fete… și pe fetița Nevenei.

*

Și, iată că fără a fi complet sigură că pot face față unei aglomerări cum e capitala Marii Britanii, m-am urcat în avion. De data aceasta a fost chiar mai bine decât în cazul experienței cu metroul de acum câteva săptămâni. Până la urmă e doar o mare de oameni: unii se-ntorc la viețile și familiile lor, alții se despart definitiv sau temporar de ele. Bine, drept vorbind, de data aceasta le-am avut și pe fete lângă mine și asta mi-a dat tărie. Nu e ciudat cum uneori prietenii îți sunt un stâlp de susținere mai puternic decât propria familie? Înainte să urc în avion am observat că aveam un mesaj de la Andy:

O să vin și eu la Londra în două zile. Mi-e dor de tine, ai grijă!

Andy, el e singurul membru al familiei căruia i-a păsat cu adevărat. Dar de ce am eu impresia că vizita lui are de-a face și cu o anumită prietenă de-a mea care i-a rămas în minte? Hmm… Îi răspund spunându-i că abia aștept să-l văd, închid telefonul și mă îndrept către poarta de îmbarcare.

Va urma

 

Anunțuri

4 gânduri despre „Tsvetanka 5

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s