Fetele de la bar · Poveştile mele

Sofia 2

sofia 2
sursa foto Pinterest

Nu știu cât era ceasul. Cert e că dormeam îmbătat cu propriile gânduri. Deci era târziu, atunci am auzit un zgomot, de parcă cineva ar fi pătruns în cameră. Am aprins lumina și nu-mi venea să cred ce văd, o tânără îmbrăcată doar în blugi stătea pe pervazul meu privind pe geam. Spatele ei era precum un deșert alb, dar unul îmbietor – un soi de capcană letală pentru aventurierii iresponsabili. O șuviță de păr mânată de o adiere mătură acest deșert. Fata se întoarse. Ochii ei erau precum luminile orașului: sclipitoare, intense, calde și reci în același timp.

Fata se întoarse. Părul îi acoperea pieptul de parcă ar fi fost o comoară. În ce vis sunt?

  • Ah, te-ai trezit? Mă întreabă ea în timp ce cobora de pe pervaz. Frumoasă priveliște!

Se așeză lângă mine în pat. Mirosea a tutun și trandafiri bulgărești, ciudată combinație… Vru să mă atingă, dar m-am ridicat de parcă un mecanism de apărare s-ar fi activat. Am citit uimire și totuși teamă pe chipul ei.

  • Cine ești și ce cauți aici?
  • Eva. Prietenul tău mi-a spus că vrea să-ți facă o surpriză.
  • Așa deci… Vrei ceva de băut, Eva?

*

Toată noaptea am stat de povești. Eu i-am povestit despre necazul vieții mele numit Sofia, ea mi-a povestit necazul vieții ei numit „imigrare ilegală”. Dimineața ne-a găsit stând în pat cu o sticlă de Jack pe jumătate goală și încă una dusă de mult.

În toate nopțile următoare, după ce îşi strângea cota, Eva se furişa în camera mea şi ne stingeam tristeţile povestindu-le și apoi înecându-le într-o sticlă de orice cu minim 40% concentrație alcoolică. Era a șasea noapte. Eu stăteam pe un scaun, iar ea întinsă pe pat. Purta o rochie albă care o făcea să pară dumnezeiască cel puțin.

  • Știi, am terminat de citit romanul tău. Nu te uita așa, mi l-a dat André.
  • André…
  • Știi ce nu înțeleg? Ești al naibii de talentat și nu mai scrii din cauza uneia ca… mine? Cu ce te-a vrăjit această Sofia, nu înțeleg? Noi suntem femei care nu merităm. Noi ne jucăm cu sentimentele pe degete, ne prefacem că suntem psihologi, confidente, prietene, mame, amante – ce vreți voi, apoi vă luăm banii și apoi… spuf! s-a spart bula de săpun pe care am creat-o.
  • Și asta vrei tu să faci cu mine? Acum joci teatru?
  • Dragul meu, dacă aș fi vrut bani, nu pierdeam atâta timp. În plus, chiar îmi placi, ești singura persoană care mă înțelege și nu mă judecă.
  • Vezi? Nu fac asta pentru că te cunosc. Și tu, și Sofia – nu sunteți așa, nu sunteți niște simple prostituate… aveți poveștile voastre, drumurile care v-au dus în direcția asta. Și tu, ar trebui să te gândești serios să îți obții permisul de ședere și să îți continui studiile, ești mult prea inteligentă pentru asta.
  • De-ar fi așa ușor… și tu te-ai duce după Sofia ta, dar nu e… sau nu vrei tu să fie.

*

M-am trezit pe la 10. Capul îmi vâjâia de parcă se apropia vreun metrou, iar gemetele  zgomotoase care se auzeau din apartamentul de deasupra îmi amplificau parcă starea de rău.

Eva se strecurase de mult din studio, dar lăsase în urmă dâra ei unică de parfum. Mi-am luat telefonul de pe noptieră și-am observat că aveam două mesaje de la Eric. Se pare că eram invitat la un târg de carte internațional ce va avea loc la Londra, iar editorul meu spunea că trebuie să merg obligatoriu pentru a-mi promova cărțile și, totodată, spera că inspirația îmi va reveni cu această ocazie.

De-ar fi așa ușor… și tu te-ai duce după Sofia ta, dar nu e… sau nu vrei tu să fie.

Cuvintele Evei mi s-au întors în minte precum un ecou la început mai slab, apoi tot mai intens. Sofia, clar era un semn… după atâta așteptare…

Anunțuri

3 gânduri despre „Sofia 2

  1. Interesanta scena !

    Superba este viata rebela,libertina,
    Extrema, încarcata de adrenalina¨
    Însa imprevizibila, incerta, efemera, relativa,
    Ca o orabie care pluteste în deriva… 🙂

    O seara superba si un Weekend de basm, draga Diana !

  2. Ce-i frumos place tuturor, zic eu, iar mie îmi plac oamenii în general, privindu-i si analizându-i obiectiv prin ceea ce exprima în vorbe si cuvinte, dincolo de actiunile lor spatio-temporale aparente, înselatoare, si cred ca timpul este scoala care transforma fiinta vie, evoluând-o prin experiente, care cu cât vor fi mai extreme, cu atât fiinta va deveni mai evoluata, mai aproape de desavârsirea adevarata, eliberatoare a Sufletului închis în acest trup paradoxal, limitat de timp si spatiu,enigmatic, neînteles, consumabil… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s