Dacă unii dintre voi se-ntreabă de ce am tăcut în săptămâna în care am sărbătorit Adormirea Macii Domnului (a.k.a Sfânta Maria), ei bine am fost iarăși plecată – de data aceasta prin țară. Pe unde am fost? Asta veți afla din articolele pe care le voi scrie în rubrica de călătorii (rubrică ce, se pare, ia amploare – așa că be ready for it!). Astăzi mă voi opri la primul loc vizitat în scurta mea plimbare (inițial prevăzută a dura doar 3 zile și jumătate, dar terminând prin a ține aproape 5): Cazanele Dunării.
Știți pozele alea mișto de apar pe Instagram cu statuia lui Decebal (a.k.a Decebalus Rex)? Ei bine, eu îmi doream să ajung aici de dinaintea trendului ăsta. Iată că dorința mi s-a îndeplinit în ziua de 15 august 2018. Am plecat destul de devreme de-acasă și-am ajuns în Orșova aproape de prânz. Acolo, oferte care mai de care, puști îmbrăcați marinărește gata să te racoleze pentru o plimbare… serbări cu ocazia Zilei Marinei Române. Ne-am învârtit ce ne-am învârtit, ne-am interesat cât durează o plimbare cu vaporul și am decis că e prea mult pentru noi (3 ore). Ne-am hotărât apoi să mergem cu o șalupă și bine-am făcut.
Venisem cu documentare făcută de-acasă și ferm convinsă că e mai bine cu vaporul, dar m-am înșelat. Pentru o croazieră la Cazanele Dunării eu vă recomand să mergeți cu o șalupă/barcă de mare viteză. Noi am ales una tare frumoasă, îngrijită și cu un nume foarte inspirat: Summer Pharaoh. De ce a fost mai bine? Inițial citisem că șalupele merg doar repede pe lângă toate punctele de vizitat și atât, nu poți face poze, nu nimic.
E drept, la început am avut viteză, dar am făcut o groază de poze super – plus senzația care a fost și ea foarte tare. La întors am oprit în dreptul fiecărui punct de reper – începând cu peștera Ponicova în care am și intrat, continuând apoi cu: Mănăstirea Mraconia, statuia lui Decebal (am trecut chiar pe sub un pod pentru a ne apropia mai mult, lucru imposibil cu vaporul), Tabula Traiana. Căpitanul nostru de vas ne-a povestit cu lux de amânunte povestea fiecărui monument, ba chiar a și răspuns la toate întrebările noastre suplimentare.
A fost o călătorie pe cinste, dar voi lăsa imaginile să vorbească de la sine 🙂
Aș mai fi stat, ba chiar aș mai fi mers vreo 2-3 ture cu barca pentru a prelungi mai mult acea senzație de liniște, bucurie, curiozitate, uimire + un strop de adrenalină. Veșnicia nu s-a născut la sat, ea s-a născut acolo – pe Dunăre. Nu poate nimeni să mă convingă că-i altcumva!
P.S.
Dacă sunteți curioși pe unde am mai fost și nu mai aveți răbdare până apar articolele sau vreți să știți când mai plec pe undeva – mă puteți urmări pe Instagram.
P.P.S.
Voi ați fost la Cazanele Dunării?
Illusion's Street 
Cu o rubrică din asta ar trebui să resuscitez și eu blogul, dar mi-e cam lene. :))
Eu plec mai mereu cu autocarul, prin agentii de turism, asa ca pe Dunare am fost cu vaporul 4 ore, dar au trecut repede, mai ales ca in prima ora am mancat. :))
Ar trebui să știi, am văzut că vizitezi multe locuri faine 🙂 chiar ai avea succes 🙂 E bine așa, să și mănânci, dar tot e mult… Eu merg pe varianta do it yourself când plec în excursii, e mai ieftin și așa poți face și opriri neprevăzute 🙂
Nu am fost acolo, dar mă bucur să aflu că tu ai fost și ți-a plăcut. 😊
Dacă ai timp, chiar îţi recomand să te duci 🙂
Nu am fost și nici nu cred să ajung, din moment ce nu șofez și nici șanse să se schimbe ceva în acest sens nu sunt, iar excursiile de grup, cu autocarul, nu îmi plac. Dar mai nou am dezvoltat o nouă pasiune: excursia imaginară, pornind de la fotografiile altora 😆 . Aștept urmarea.
In cazul in care nu iti place sa calatoresti cu autocarul, trenul trece prin Orsova (magistrala Bucuresti – Timisoara)!
Da, ar fi o soluție, dar asta ar însemna să schimb trenul la București, eu locuind la Brăila. Ar fi o călătorie cam lungă pentru răbdarea și comoditatea mea. Voi vedea. Mulțumesc pentru pont. 🙂
Imi pare rau sa te descurajez cu acest comentariu, dar circulatia pe calea ferata de la noi e departe de una a secolului nostru! Asa ca sugestia era una mai mult blogosferica decat una realistica, potrivita mai degraba pentru distante (mult) mai scurte. Nu imi iese din cap (cum suna!) informatia potrivit careia viteza medie pe calea ferata de la noi a scazut cu 10 km/h fata de cea de acum 100 de ani!
Happy journeys!
Mulțumesc. Știu ce înseamnă călătorie cu trenul în România, tocmai de aceea nu m-aș aventura astfel mai departe de Valea Prahovei. 🙂 Toate cele bune!
Multumesc asemenea!
Va urma și restul excursiei, promit. 🙂 P.S. Poate ar trebui să îți învingi teama.
Am fost acum cu tine, foarte multumesc, m-am hranit pana in suflet.
Mă bucur că ți-a plăcut, Roxana! Îți urez să ajungi și tu aici!
E foarte frumos la Cazane, sper sa mai ajung pe acolo .
Este, chiar merită văzut și revăzut!
Ai surprins foarte bine aceasta zona in cuvinte! Se pare ca ai vizitat ceea ce trebuia vizitat! Totusi, sustin ca cea mai grozava priveliste asupra Cazanelor, inclusiv a Chipului lui Decebal si a Manastirii Mraconia, este cea de pe malul drept al Dunarii, deoarece drumul urca foarte mult fata de nivelul apei.
Astept cu nerabdare si urmatoarele articole (am avut parte de un fel de preview pe Instagram)!
Mulțumesc, somnambulule! Vor urma și celelalte articole curând.
Foarte mișto cum ai descris tot. Am observat că anul ăsta, această zonă a fost una foarte, foarte vizitată. 🤗
Daaaa și chiar merită!
Da
.Am fost…
E superb, nu-i așa?
Cu siguranță că da…
🙂