Cazanele Dunării

Dacă unii dintre voi se-ntreabă de ce am tăcut în săptămâna în care am sărbătorit Adormirea Macii Domnului (a.k.a Sfânta Maria), ei bine am fost iarăși plecată – de data aceasta prin țară. Pe unde am fost? Asta veți afla din articolele pe care le voi scrie în rubrica de călătorii (rubrică ce, se pare, ia amploare – așa că be ready for it!). Astăzi mă voi opri la primul loc vizitat în scurta mea plimbare (inițial prevăzută a dura doar 3 zile și jumătate, dar terminând prin a ține aproape 5): Cazanele Dunării.

Știți pozele alea mișto de apar pe Instagram cu statuia lui Decebal (a.k.a Decebalus Rex)? Ei bine, eu îmi doream să ajung aici de dinaintea trendului ăsta. Iată că dorința mi s-a îndeplinit în ziua de 15 august 2018. Am plecat destul de devreme de-acasă și-am ajuns în Orșova aproape de prânz. Acolo, oferte care mai de care, puști îmbrăcați marinărește gata să te racoleze pentru o plimbare… serbări cu ocazia Zilei Marinei Române. Ne-am învârtit ce ne-am învârtit, ne-am interesat cât durează o plimbare cu vaporul și am decis că e prea mult pentru noi (3 ore). Ne-am hotărât apoi să mergem cu o șalupă și bine-am făcut.

Venisem cu documentare făcută de-acasă și ferm convinsă că e mai bine cu vaporul, dar m-am înșelat. Pentru o croazieră la Cazanele Dunării eu vă recomand să mergeți cu o șalupă/barcă de mare viteză. Noi am ales una tare frumoasă, îngrijită și cu un nume foarte inspirat: Summer Pharaoh. De ce a fost mai bine? Inițial citisem că șalupele merg doar repede pe lângă toate punctele de vizitat și atât, nu poți face poze, nu nimic.

E drept, la început am avut viteză, dar am făcut o groază de poze super – plus senzația care a fost și ea foarte tare. La întors am oprit în dreptul fiecărui punct de reper – începând cu peștera Ponicova în care am și intrat, continuând apoi cu: Mănăstirea Mraconia, statuia lui Decebal (am trecut chiar pe sub un pod pentru a ne apropia mai mult, lucru imposibil cu vaporul), Tabula Traiana. Căpitanul nostru de vas ne-a povestit cu lux de amânunte povestea fiecărui monument, ba chiar a și răspuns la toate întrebările noastre suplimentare.

A fost o călătorie pe cinste, dar voi lăsa imaginile să vorbească de la sine 🙂

Această prezentare necesită JavaScript.

Aș mai fi stat, ba chiar aș mai fi mers vreo 2-3 ture cu barca pentru a prelungi mai mult acea senzație de liniște, bucurie, curiozitate, uimire + un strop de adrenalină. Veșnicia nu s-a născut la sat, ea s-a născut acolo – pe Dunăre. Nu poate nimeni să mă convingă că-i altcumva!

P.S.

Dacă sunteți curioși pe unde am mai fost și nu mai aveți răbdare până apar articolele sau vreți să știți când mai plec pe undeva – mă puteți urmări pe Instagram.

P.P.S.

Voi ați fost la Cazanele Dunării?