Martha 1

Martha
sursa foto: Pinterest

Lumea mea e un vid. Nu are formă. Nu are culoare… Mă rog, nu mai are – că n-am fost mereu așa, dar a trecut atât de mult timp de când sunt captivă în acest hău că am și uitat cum e cealaltă lume. Totul e negru. Mă rog, se spune că atunci când orbești ți se dezvoltă celelalte simțuri… Așa o fi, dar nimic nu poate compensa lipsa văzului: pot simți un chip, pot auzi, pot simți parfumul – dar cum rămâne cu cerul, de exemplu? Pentru mine „albastru” a devenit o noțiune abstractă.

Cum spuneam, lucrurile nu au stat mereu așa.  Până pe la 5 ani vedeam apoi, într-o zi, am văzut cum tatăl meu lucra de zori la sudarea unui gard. Am fost atrasă de scânteile frumos colorate care ieșeau din aparat, m-am apropiat și… tot ce-mi pot aminti e o lumină puternică care mi-a absorbit vederea. Apoi am simțit o arsură puternică. Apoi… am pășit în vid.

Au trecut 22 de ani de-atunci. Am învățat să mă descurc singură, am devenit independentă… față de părinți, căci în rest… nu plec nicăieri fără baston. Trist nu? Până să sufăr accidentul credeam că bastoanele erau rezervate doar mamailor… Ba chiar am protestat serios când mi-a fost înmânat unul pentru prima dată. Acum nu m-aș mai despărți de el, e organul meu pentru ecolocație.

În fine, nu înțeleg de ce mi-au venit în minte toate acestea acum! E timpul să merg la muncă, da lucrez! Mă îndrept către stația de autobuz. Știu fiecare denivelare a trotuarului, textura fiecărui zid, poziționarea ușilor magazinelor. La a treia ușă e doamna Popescu care mă așteaptă cu o gogoașă caldă. La a cincea e librăria – singura din oraș unde aduc și cărți în alfabetul Braille – cam puține, cam scumpe, dar merită. Nici nu aș avea nevoie de baston, dacă nu ar fi trecătorii și gestionarea proastă a bugetului primăriei.

Gata: 500 de pași: am ajuns la stație! Fix la timp! Aud deja vuietul autobuzului și forfota călătorilor care se pregătesc să urce. În spatele meu, un domn vorbește cât poate de tare în telefon:

  • Mă, ești idiot! Iniesta nu a luat niciodată balonul de aur! Cum să fii mă așa de tâmp, lipsit de cultură. Ești și PSD-ist?

Autobuzul oprește. Cineva mă lasă să urc în fața lui, cred că e bastonul de vină. Domnul  cu telefonul continuă să îi țină predici interlocutorului său. Mă așez și, imediat, se pune lângă mine cineva care miroase a vanilie și cireșe… tot urlând în telefon. Se pare că azi e ziua urlătorilor…

  • Nu mai pot fa. Își bate joc de 6 luni. Sigur e cu vreo fufă…

Mda… Rezistă, Martha… doar 7 treceri de pieton și 6 stații până la școală. Scotocesc prin rucsac și scot cartea pe care am primit-o zilele trecute de la sora mea din Anglia – o colecție de povești de iubire în Braille. Încerc să ignor telenovela care se desfășoară lângă mine, dar nu pot…

La a doua stație s-a făcut liniște. Lângă mine s-a așezat cineva cu un miros ce emana încredere de sine, un parfum masculin, proaspăt (pfff… ar trebui să mă apuc să scriu reclame pentru ape de parfum la ce experiență am). Încerc să-mi reiau lectura.

  • Mă scuzați, citiți în Braille?
  • Da.
  • Îmi permiteți și mie să văd cum arată? Știți, sunt student la litere și mereu am fost curios să văd o astfel de carte.

Îi întind cartea. Nu știu ce a făcut, dacă chiar s-a uitat sau nu…

  • Dacă vă interesează, găsiți pe strada Paltinului o librărie cu astfel de cărți.
  • Serios?
  • Da. Aduc orice, dar mai mult din afară. Beletristică, non-ficțiune, religioase, au chiar și cărți de lingvistică – cursul lui Saussure.
  • Cursul lui Saussure? Eu nu am găsit cartea asta nici măcar în alfabetul latin…

Am continuat să vorbim. Părea un tip inteligent, deși nu știu și dacă după standardele domnului microbist de mai devreme. Nu cred că era prea dedicat sportului, era un om de litere – clar… și avea și simțul umorului. Însă mi-a sosit stația. Am coborât și am realizat că am vorbit destul de multe și totuși nu i-am aflat numele. Până la urmă în viață nu-i ca în telenovela aceea pe care mi-o povestea mama când eram mică, Esmeralda. Ce-ar fi văzut la o oarbă? Nici nu cred că sunt frumoasă…

Va urma

33 de răspunsuri la „Martha 1”

  1. Îmi place nespus de mult „Marta” ! Cred ca va fi o poveste de dragoste de basm cu un happy end !
    „Doar 7 treceri de pietoni si 6 statii pâna la scoala.” IMPRESIONANT ! M-a cucerit aceasta fata de la prima ‘vedere’ a cifrelor memorate. Doua cifre simbol în c are se ascund tainele Universului, timpului si spatiului existentei Adevarate, absolute, atemporale…
    Un Weekend de vis, mult har la scris, liniste si pace în Suflet, draga Diana !

  2. P.S.
    REVELATIILE personale sunt HARUL, (Darul) oferit de Dumnezeu tuturor oamenilor nascuti din Femeie de la existenta lui homo sapiens sapiens pe planeta Pamânt ! Cauta-l în interiorul fiintei tale, EL este ascuns în taina ADN-ului fiecarui Om, iar cei ce-L cauta prin credinta, speranta, perseverenta si IUBIRE absoluta , mai devreme ori mai târziu Îl vor gasi, si vor deveni NEMURITORI ! 🙂

  3. Am citit toate cele 5 episoade publicate până acum, dar în ordine inversă, căci timpul m-a oprit din citirea la timpul lor, iar azi am descoperit episodul numărul 5. Cum era să nu mă întorc, în timp, și să nu citesc și restul?
    M-a captivat nuvela sau romanul, tu știi ce va fi, prin frumusețea scrierii, dar si prin subiectul abordat, așa că aștept nerăbdător continuarea.

    1. Mulțumesc, Mugur! Comentariul tău înseamnă mult deoarece ești un magician al cuvintelor 🙂 Continuarea va veni destul de repede, sunt în concediu săptămâna aceasta 🙂

      1. Mulțumesc, Illusion!
        Complimentul tău mă măgulește, dar este total nemeritat. Sunt doar un umil învățăcel într-ale încercărilor.
        Îți doresc să ai o zi minunată!

              1. 🙂
                Mai pot spune ceva?
                De fapt pot, pot afirma (fără să greșesc) că „poeziile” mele nu sunt decât simple versificații, fără profunzimi și fără cine știe ce „efecte speciale” proprii poeziei. Nu pot folosi orice stil sau oricare metrică și, chiar dacă uneori mai pierd până și rima, încerc măcar muzicalitatea să fie păstrată. În concluzie, nimic special în versificările mele.

  4. Ce poveste sensibilă. Imi place mult. persoanele ca marta sunt inspirational, mai ales ca nici ăștia întregi nu ne descurcam strălucit întotdeauna.

  5. Ooooo… povestea ta chiar mi-a captat toata fiinta. Cu toata sinceritatea, subiectul este minunat. Chiar sunt curioasa prin ce hatisuri ale vietii o vei plimba pe Martha.
    Asta ca sa nu mai mentionez faptul ca am vazut Esmeralda… fix cand aveam vreo douazeci si ceva de ani.

    1. A ieșit o nuvelă 🙂 o găsești aici https://illusionsstreet.wordpress.com/category/povestile-mele/martha/ Sper să îți placă. Știi, Marius, nu ți-am zis două chestii: 1. Cândva am colaborat cu Mili și Iasmy la proiectul Rânduri cu dichis și scriam o poveste, la un moment-dat mi-ai lăsat un comentariu. Inițial mă cam supărasem, apoi mi-am dat seama că aveai dreptate, textul mai trebuia lucrat. Cumva, comentariul tău m-a făcut să fiu mai exigentă cu ce scriu, să nu mai dau ”publish” imediat. 2. Ești unul din bloggerii de carte în ale căror opinii am încredere deplină 🙂

  6. Of, mi s a facut inima ghem la inceput. Dar apoi s-a mai linistit, imi place tonul firesc chiar daca subiectul abordat este extrem de serios si emotionant. Astept continuarea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.