Martha 12

4e938f36315228402ba0c993e1b308f5
sursa foto: Pinterest

M-am trezit confuz. Lumea se învârtea cu mine, iar stomacul meu nu era prea fericit. Dar ce conta? Fericirea mea s-a dus de mult, numele ei era Martha. Totul a devenit fad, am trecut prin toate de când a plecat ea de parcă nu mi-ar fi păsat de nimic. Am luat licența, so what? Mi-am găsit un job, am intrat la master – detalii, detalii.

Aseară, după multe insistențe din partea Adelei și a lui Adi, am acceptat să merg la ziua lui Dan. Nu prea-mi amintesc multe… știu că am încercat să o sun pe Martha de pe telefonul Adelei, dar mi-a închis telefonul în nas din nou. Apoi m-am înecat în niște coniac, cred că Unirea. Și cam atât. Îmi întorc privirea și realizez că nu sunt în camera mea și nici nu știu cine-i lângă mine.

  • Giulia?!
  • ′Neața! Nu-ți fie frică, puișor! Nu s-a întâmplat nimic… dar, dacă vrei… se poate întâmpla acum…

Se apropie de mine, dar eu mă ridic.

  • OK… OK… am înțeles, te las să suferi după oarba ta. Dar să știi că nu voi fi disponibilă pe vecie!

Ies din cameră. Realizez că încă sunt la Dan acasă. Mă duc spre bucătărie și-l găsesc acolo, bându-și cafeaua.

  • Hei, bună dimineața, frumoasă din pădurea adormită!
  • ′Neața! Dane, ce căutam la sor′ta în cameră?
  • Aaaah, nu-ți amintești? Normal că nu-ți amintești! Te-ai îmbătat atât de rău încât ne-a fost mai ușor să te ducem în cameră la ea decât să te coborâm patru etaje, să mergem 50 de metri și să urcăm iar 3 etaje cu ditamai animalul. Ori te lăsam la ea în cameră, ori dormeai cu mama sau cu mine și Ilona! Sper că nu te-a mușcat sau ceva…
  • Nu, nu cred. Adică m-am trezit cu hainele pe mine. Îi spun eu râzând.
  • Hai, ia o cafea fără zahăr! Sau vrei niște zeamă de murături? Nu vrei și o țigară?

Am acceptat cafeaua și țigara. Oricât de mahmur eram, nu suportam zeama de murături.

  • Te gândești la ea, nu?

Am tăcut. Cred că toți știu răspunsul la întrebarea aceasta. Mi-am băut cafeaua și apoi am pornit spre casă. Nea Gică era deja la bancă pe locul lui obișnuit.

  • Cum a fost la petrecere, tinere?
  • Cum să fie? Frumos, dar știți…
  • Îți lipsește cineva. Și de ce nu te duci după acel cineva?
  • Nu-mi răspunde nici la telefon. Ce rost ar avea?
  • Eu zic că dacă te-ai prezenta acolo ar fi altceva. I-ai arăta că nu-ți pasă că nu vede cu un ochi, cu doi… Doamne, voi, tineretul din ziua de astăzi sunteți foarte moi! Tu crezi că mie mi-a fost ușor cu Gherghina? Ah, dacă ai ști cât am luptat pentru ea!

*

Nea Gică avea dreptate, ca întotdeauna. Mi-am cumpărat un bilet pentru primul avion ce pleca spre Paris. Am aterizat spre seară. Mi-am lăsat bagajele la hotel și am ieșit să mă plimb. Plouase, așa că nu erau mulți oameni pe stradă. Am privit atent fiecare clădire, fiecare monument, fiecare pod gândindu-mă că și Martha ar fi trecut pe acolo. M-am întors obosit, cam pe la zece noaptea. Am intrat pe Facebook și, spre bucuria mea, fiica doamnei Petrescu mi-a răspuns în sfârșit la mesajul pe care i-l trimisesem încă de alaltăieri seară.

Amalia Petrescu: Mâine are yoga. Iei metroul nr. 9, cobori la Marcel Sembat. Cum ieși, o să te uiți în dreapta, o să vezi un pod, mergi pe el până în capăt, apoi faci dreapta. La numărul 30 la parter e sala de yoga. Termină la 18. Dacă nu te descurci sună-mă 33425892.

Va urma

6 gânduri despre “Martha 12

  1. Iosif Strasbourg

    🙂 ))) Hai,ca-mi place din ce în ce mai mult, mai cu sema ca mi-ai adus aminte cu acest episod, din ‘anul de gratie’ 2002 când, pe linia 9 a metroului parizian am debutat ca afficheur publicitaire necunoscând decât câteva cuvonte pe care mi-era jena sa le pronunt în limbajul lui Molière !
    O noapte sublima, mult har si inspiratie în toate aspectele, draga Diana !

  2. Iosif Strasbourg

    Nu am fost niciodata descurcaret, si am experimentat o perioada de cosmar inubliabila, însa când vrea Dumnezeu sa umileasca si sa pedepseasca pe cineva, întotdeauna, fara exceptie, o face sre binele celui pe care-l iubeste, iar când omul (imediat ori mai târziu) constientizeaza, recunoaste, si Îi multumeste, bucurându-se de acest lucru, încrezându-se pe deplin în EL, vazând evolutia progresul, si binecuvântarile rezultate în urma trecerii prin aceste încercari, (teste ale xredintei).

    „Dumnezeu vorbeste însa când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama. El vorbeste prin vise, prin vedenii de noapte când oamenii sunt cufundati ^yntr-un somn adânc, când dorm în patul lor.” – Iov –
    O superba dimineata, o zi minunata si binecuvântata de Domnul, draga Diana.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.