D'ale mele

Dragă eu din trecut

copilarie
Sursa foto: Pinterest

Dragă eu din trecut,

Îți scriu aceste rânduri pentru că știu: tu sălășluiești încă prin mine, printr-un ungher de minte și, scriind, știu că aceste cuvinte vor ajunge și la tine prin poșta neuronală.

Ce vreau să-ți spun? Ah, am atât de multe… Nu, nu o să încep cu reproșuri, regrete – ce-a fost a fost și deja e prea târziu – sunt suma a tot ce-a fost (problema e doar că această sumă se schimbă la milisecundă, așa că nici nu prea contează). Poate totuși ar fi trebuit să înveți mai devreme să nu te legi prea mult de trecut și să iei ca etalon al fericirii clipa în care te dădeai în leagănul de la țară, da cel făcut de tataie. Eu așa fac de ceva timp și dacă fericirea mea nu e cel puțin egală cu acel sentiment de libertate deplină, înseamnă că ceva trebuie recadrat (oh, am o pasiune pentru cuvântul acesta 😆 ).

Lăsăm asta de-o parte, să știi c-am devenit ce-ai vrut și chiar un pic mai mult. Dar asta e bine, nu? Așa-i stă bine unui berbec – să fie mereu în frunte, chiar dacă uneori trebuie să dărâme pereți cu capul 🙂 Dar mă tot întreb: de ce te-ai grăbit așa de mult să crești? „Adulțimea” nu-i așa grozavă și, sinceră să fiu, alții au ajuns la fel ca mine fără să se spetească atât prin școli. Trist și nedrept, ai zice! Eh, eu am învățat de mult că așa-i realitatea și nu cred că mai poate fi reparată oricât unii care se cred tineri, frumoși și liberi ies în stradă – răul e deja făcut.

Poate abia la generația copiilor mei să se simtă ceva (da, totuși sper), până atunci lumea e doar panem et circenses. Și-acum o să-mi spui că ție-ți place la circ și că nu-ți place calea ușoară, că ești bătăioasă ca Sailor Marte și ca Buttercup, deși exteriorul le prefigurează mai mult pe Sailor Venus și Bubbles.

Și totuși, draga mea, ar fi trebuit s-o iei mai ușor, să nu te grăbești spre… ce e acum. Ai renunțat prea ușor la eroine și-apoi nici n-ai acceptat ca viața ta să fie reflectată în cântecele celor de la RBD și Erreway (i-am menționat în ordinea preferințelor, vezi 😉 ). Dar, sinceră să fiu, nici acum n-am renunțat la grabă… nu pe deplin.

În concluzie… toate bune, dar se putea și mai bine, mereu e loc de mai bine! (Bine, încă mă mai chinui să-mi bag la cap faptul că perfecțiunea e relativă).

Ne mai ciocnim prin minte și vise!

Cu drag,

D.

 

 

 

Reclame

17 gânduri despre „Dragă eu din trecut

  1. Sunt curioasă ce ar zice copila D., ce răspuns ți-ar da 🙂 Oare dacă noi, copile de 15 ani, am primi o scrisoare din viitor, de la noi, adulți de 40 de ani în care ne-am spune exact ca tine aici, ceea ce am devenit, cum, etc. oare ne-am gândi încă o dată la ceea ce vrem să ajungem? sau la cum vrem să trăim? sau la alegerile pe care le vom face?
    Oare ne-ar speria viața noastră dacă am ști de dinainte cum ar fi și prin ce cotloane ne-ar purta?

    1. Eh, sigur ar zice că acord prea multă importanță unor lucruri… Dacă se va inventa vreodată mașina timpului, un astfel de experiment chiar ar merita făcut (deși în mai toate filmele nu ai voie să intervii asupra trecutului)…

  2. Mi-am adus aminte, știi că existau … nu știu ce erau, dar aveai posibilitatea să-ți scrii un mail pe care să-l primești în viitor. Adică tu, puștiul de 15-16-17 ani scriai frumușel ce aveai prin cap și programai să-l primești peste cât timp voiai tu, dar parcă mai repede de un an nu se putea. Țin minte că mi-am scris și eu și parcă în următorii 10 ani ar trebui să primesc un mail de la mine, scris acum vreo 6 ani :)) Și chiar funcționa, căci încercasem pe o perioadă mai scurtă de 10 ani și chiar l-am primit 😀 Nu mai știu ce scrisesem acolo, dar sper că ceva inteligent :))

  3. Aş fi curioasă ce ţi-ar răspunde 🙂 Frumos i-ai scris.
    Eu nu aş învinovăţi-o. Cumva, graba ei a fost firească, specifică vârstei. Noi, cei de acum, ce scuză avem însă? 😉

  4. Draga D., intr-un coltisor din fiinta noastra, la orice varsta, ramanem copii!
    Cauta in strafundul sufletului/ inimii tale copila de altadata!
    Frumoasa si emotionanta epistola!

  5. „La vie est un mistère qu’il faut vivre, et non une problème à rézudre.”
    O scrisoare, cu adevarat coplesitoare ! 🙂
    Un week end de vis, copila draga !

  6. Ce frumos! O idee minunată! O asemenea temă ar merita să fie dată copiilor la școală. Un exercițiu serios de imaginație. Nu?
    Toate cele bune! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.