Povesti parfumate · Poveştile mele

Parfum de… Crăciun

parfum de crăciun
sursa foto: https://www.pinterest.co.uk/tripsavvy/

Ninge mărunt peste Paris. Am ieșit să fac niște poze pe malul Senei – acum mi se pare cel mai frumos. Zăpada cade fin pe apa, de parcă cei din ceruri ar vrea să facă prăjitură imensă. La naiba, pe cine mint? Tot ce fac e pentru a-mi distrage atenția măcar puțin de la ceea ce mă erodează pe interior: absența lui Marie.

Mă întorc acasă, înghețat. Scara blocului era invadată de un miros puternic de brad. Vecinul de la doi, domnul Piquet, urca scările cu un pom de Crăciun imens în brațe. Mă uimește puterea acestui omuleț.

  • Bonjour!
  • Bonjour!
  • Doriți să vă ajut?
  • Ah nu… mă descurc! Mulțumesc pentru ofertă, totuși!

Mi-a răspuns zâmbitor. Cu geaca sa verde părea un elf al Moșului.

  • Sebastien, ești singur de Crăciun?
  • Mda…
  • De ce nu vii să iei cina cu noi?
  • Nu aș vrea să deranjez…
  • Cum să deranjezi? În plus, nimeni nu ar trebui să fie singur de Crăciun.
  • OK, o să vin… Spun eu cu jumătate de gură, mai mult din politețe.

Am urcat la mine în apartament. Nu îl decorasem deloc pentru Crăciun. Nu aveam chef… Dar, mirosul bradului cărat de domnul Piquenet încă stăruia și parcă mă făcea să mă simt puțin mai… festiv. Mi-am făcut o cafea în care am pus două picături de rom. Și-am dat-o pe gât. În apartament era liniște, mult prea liniște. Până acum nu realizasem cât de grea era tăcerea… Absența lui Marie îmi estompase toate simțurile.

Din apartamentul de mai jos se auzea All I Want for Christmas Is You – fiica domnului Piquenet era mare fan Mariah Carey și încerca să ne insufle tuturor pasiunea ei. Am început să râd, mi se părea oarecum o potrivire ironică a piesei cu starea mea actuală… Apoi mi-au venit în minte cuvintele vecinului meu – „nimeni nu ar trebui să fie singur de Crăciun”.

E târziu să-mi cumpăr un bilet de tren și să mă duc la ai mei, în Alsacia…  Așa că singura variantă rămâne cina cu familia Piquenet. Am alergat până la supermarket și-am luat niște cadouri, nici nu am băgat bine de seamă ce la cât de grăbit eram.

Am sunat hotărât la ușa vecinilor mei. Domnul Piquenet mi-a deschis zâmbitor.

  • Ah, Sebastien! Bun-venit! Intră, intră! Sophie, uite cine a venit!
  • Ah, bună ziua vecine! M-a salutat politicos, dar ușor lipsită de interes vecina mea adolescentă.
  • Sandrine o să apară într-un minut. Fă-te comod până atunci! Vrei ceva de băut?
  • Ce beți și dumneavoastră!
  • Te rog, spune-mi Martin!

Sufrageria lor părea ruptă dintr-o revistă de decorațiuni interioare – ediția de Crăciun. Bradul ședea acum la loc de cinste împodobit în roșu și auriu, o ghirlandă roșie era întinsă de-a lungul mobilei, până și pe măsuța de cafea așezaseră un coșuleț cu globuri purpurii. Și totul era frumos complimentat de miros: brad, citrice, scorțișoară.

  • Ah, Sebastien!

Vecina mea își face apariția. Poartă o rochie roșie, cu mâneci până la cot, simplă – și totuși elegantă. Are părul prins într-o coadă și singurul machiaj îi e zâmbetul. Oricum, e o femeie poarte frumoasă și pare mult mai tânără… inițial crezusem că e sora mai mare a lui Sophie.

86-champs
sursa foto: Le Figaro

Ne-am pupat pe obraz și nu am putut să nu remarc parfumul ei elegant: cumva proaspăt, dar catifelat. Un parfum ce nu era puternic, dar care te cucerea și care era parcă în acord cu iarna, nu doar cu Crăciunul.

Mai târziu, când am fost până la baie, am observat pe o etajeră care era misteriosul parfum: L’Occitane x Pierre Hermé 86 Champs Fig & Rose… Hmmm, îmi suna cunoscut… ah, da! Eu am făcut pozele pentru campania de promovare… Oare cât din viața mea ascunsesem sub un preș după plecarea lui Marie?

Brusc, mi-a venit în minte și descrierea parfumului: lămâie, fenicul, trandafir, smochine – practic ceva delicios… doar era vorba de o colaborare între o casă renumită de patiserie și un brand cosmetic…

M-am întors în sufragerie. Sandrine radia parcă învăluită într-un văl parfumat – al cărui secret tocmai îl descoperisem. Ce femeie frumoasă și ce parfum potrivit pentru personalitatea ei. Tăia felii perfect egale din tradiționalul buche de Noel, acum mirosul de brad se împletea nu doar cu parfumul gazdei mele ci și cu mirosul ademenitor al prăjiturii ciocolatoase. Intrasem într-un soi de extaz al simțurilor… apoi, cu o întrebare m-a readus cu picioarele pe pământ:

  • Sebastien, dar Marie ce mai face?
  • Nu știu… nu am mai văzut-o…
  • Of, păcat că v-ați despărțit. Erați un cuplu atât de frumos și ea… o fată deosebită. Știi, de la ea am primit parfumul acesta. Mi l-a dăruit de ziua mea.

Erau prietene? Nu știam asta…

Va urma


Am scris povestea cu mare drag pentru Clubul Condeilor parfumate. Un club minunat găzduit de Mirela unde veți găsi numai povești frumoase – pe măsura oamenilor ce le scriu. Și, fiindcă suntem într-o perioadă magică a anului – vă aștept cu o surpriză, tot parfumată, mâine 🙂

Reclame

25 de gânduri despre „Parfum de… Crăciun

  1. Povestile tale, au întotdeauna parfumul original al iubirii. Mi-era dor de aceste arome îmbatatoare, acum în prag de mare sarbatoare, iar personajele-ti selecte, oameni stilati, baieti si fete… 🙂 În noapte s-a asternut un prim covor, alb-stralucitor peste Alsacia…
    O duminica învesmântata în magia sarbatorilor, de parfumul roselor, cu albul zapezilor, cu zborul iubirilor, în sclipirea stelelor pe aripile viselor…

  2. Acest „va urma” m-a bulversat total :))
    Atat de minunat parfumat era tesuta atmosfera aceea de Craciun incat ma simteam prezenta si nu martora a povestii🙂
    Fermecator, tulburator de cald felul in care ai scris, felicitari!
    Felicitari si pentru alegerea parfumului, va trebui sa-i simt”atingerea” e mult prea deosebit 🙂

  3. Ce poveste pariziană incitantă, abia aștept continuarea! 🙂
    Parfumul nu mi-e cunoscut, l-am mai văzut, dar nu l-am avut niciodată, ceea ce mă face să mi-l doresc! 😉
    Marie, Sandrine, Sebastien, oare ce le rezervă destinul?!
    Vom afla…Dar când? 😉
    Foarte frumos ai scris, ai un stil care te definește și îmi place cum ai descris parfumul, cum l-ai integrat în poveste.
    Îți doresc un Crăciun luminos, vesel și frumos!

  4. Lamiie, fenicul, trandafir, smochine? Hmmm….prea tentant pentru a nu fi incercat.
    Frumoasa atmosfera, incitant finalul asteptind continuarea.
    Mi-a placut.
    Sarbatorile cu pace si liniste sa va fie!

  5. Imi pare tare bine ca povestea ta a continuat intr-un mod extrem de placut.
    Ai creionat un personaj interesant in acest fundal parizian! Multa inspiratie pe mai departe!

    La Multi Ani si Craciun fericit! 🙂

  6. Pentru o secundă, mi-am spus ia, uite, draga de ea, unde petrece Crăciunul. Apoi mi-am amintit de povestea ta cu parfum. 🙂
    Mi-a plăcut mult şi aştept cu nerăbdare continuarea! Sunt cuminte 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.