Povesti parfumate · Poveştile mele

Nostalgia 1

A.S.: Aceasta este continuarea poveștii parfumate Partea 1 Partea 2 Partea 3

Mă uit la ceas: 5:13.Clar: nu voi reuși să adorm. Mă dau jos din pat. Tălpile încă mă dor de la tocuri, dar podeaua rece îmi face atât de mult bine. Mă duc în bucătărie, îmi torn niște suc de portocale și mă ghemuiesc pe podea cu spatele lipit de calorifer.

Nu pot să îmi scot din minte ce am văzut: Sebastien, acea fată care dansa în jurul lui. Camera a început să se învârtă cu mine, așa cum o făcuse mai devreme podeaua clubului.

Nu prea aveam chef de ieșit, dar fetele m-au convins: cum era să stau singură acasă în vreme ce el își sărbătorea noul succes profesional alături de colegi? Plus că era vineri și era păcat să pierd seara cu vreun film siropos pe Netflix. Dar cine s-ar fi gândit că vor alege același club? Asta chiar a fost o coincidență…

L-am zărit de când am intrat, zâmbea până și cu ochii. Lângă el era … ea, o șatenă ternă ce ieșea în evidență doar prin rochia ei roșie parcă abia cumpărată de la Valentino – un contrast interesant, totuși, pentru o ființă atât de… nisipoasă… da, nisipoasă – la asta mă ducea cu gândul. Se tot apropia de el, ba chiar se prefăcea că-l atinge „din greșeală”ca o adolescentă sfioasă. Dar când a venit vorba de dans…

A trebuit să plec de-acolo. Nu mai rezistam nici un minut. Am mers pe jos vreo 3-4 stații de metrou. În clipa în care am trecut pe lângă Alma Marceau mi-am zis că poate la următoarea stație ar trebui să cobor. Nu mai era nimeni pe stradă, până și Sena era cuprinsă într-o inerție absolută, doar Turnul lumina în zare.

sursa foto: Pinterest

M-am oprit pentru o clipă în fața Palais de Tokyo. M-am așezat pe o treaptă, lângă piedestalul unei statui. Marmura era rece, aerul tăios, la picioarele mele erau câteva frunze îngălbenite de toamnă. Am simțit cum o lacrimă mi se forma în ochiul stâng. Am șters-o și mi-am văzut de drum. Nu voi plânge, nu… cel puțin nu pe stradă!

La Iena am luat metroul. Dar parcă mă simțeam sufocată, deși în afară de mine mai erau doar trei persoane… așa că am coborât la Rue de la Pompe. Afară, aerul parcă era și mai tăios. Mi-am băgat fața în palton și mi-am continuat drumul spre casă. Ce bine era dacă mi-aș fi putut ascunde și gândurile… Ce bine era… poate n-aș mai fi fost în starea asta acum! La naiba, am nevoie de o țigară!

Va urma

Reclame

22 de gânduri despre „Nostalgia 1

  1. Înca din copilarie mi-au placut si am savurat povestile amoroase, însa ce nu am întele niciodata este gelozia si posesivitatea bolnaviciasa a majoritatii femeilor, care considera ca barbatul este o proprietate sau un obiect personal, mai cu seama atunci când, prin trucuri si masti multicolore cameleonice , aparente, efemere, si înselatoare, fac din barbati creduli si lipsiti de experienta sclavi supusi prin casatorie, pe care-i poarta ca pe câinii de companie, declarându-le cît de mult îi iubesc, însa imprevizibile în comportament, asemeni speciei felinelor. 🙂
    Am facut un sondaj personal printre colegii de munca, si aproape toti, cu mici exceptii, mi-au confirmat ca acasa, femeia este stapâna, ceea ce mi-a dat de gândit, stiind ca de la început n-a fost asa.
    Oare chiar asistam la o inversare a polilor celulei de baza a familiei, în societatea contemporana, iar feminismul intentioneaza sa rastoarne Legea originara a patriarhatului, ori doar mi se pare mie ? 🙂 )
    O seara magnifica, draga Diana !

  2. Asa este, însa îmi persista de multa vreme în gând zicerile celui mai întelept si bogat rege pe care poporul lui Dumnezeu l-a avut dealungul sângeroasei istorii, pâna în zilele noastre, care a avut o mie de femei si amante, însa între toate nu a gasit UNA, ceea ce mi se pare destul de bizar si paradoxal chiar.
    „M-am apucat si am cercetat toate lucrurile cu gând sa înteleg, sa adâncesc si sa caut întelpciunea si rostul lucrurilor si sa pricep nebunia rautatii si ratacirea prostiei.
    Si am gasit ca mai amara decât moartea este femeia a carei inima este o cursa si un lat si ale carei mâini sunt niste lanturi; Cel placut lui Dumnezeu scapa de ea, dar cel pacatos este prins de ea.
    Iata ce am gasit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca sa le patrund rostul;
    iata ce-mi cauta si acum SUFLETUL si n-am gasit. Din o mie am gasit un OM, dar o femeie n-am gasit în toate acestea.
    Numai iata ce am gasit; ca Dumnezeu a facut pe oameni fara prihana, dar ei umbla cu multe siretlicuri.” – Eclesiastul *7* –

  3. Cum omule , cum este posibil sa-ti tragi strada aici in Romania fara sa-ti reproseze nimeni nimic { de parca ai fi neam cu Liviu Dragnea } si dumneata sa imaginezi ceva intamplat in… PARIS ??? Nu mai amintesc faptul ca de-abia ce te mutasi in casa noua adica… inca o strada pe care ti-ai tras-o 😀 😀 😀 iar asta spre deosebire de Paris unde , nici macar in gluma nu te poti gandii la asa ceva . Chiar nu reusesc sa o itzeleg p’ asta pentru ce draci face atatea atacuri de oftica doar pentru ca , un barbat pe care-l dorea doar pentru ea { de parca era vreo posheta Vuitton sau niscai pantofi Gucci } s-a incurcat cu o alta … ca si ea de fapt caci : ” ce are aia si n-are ea ” ?! Trebuia sa se gandeasca de cinci ori inainte de-a cadea in trompe dupa el caci , nu exista barbat care sa faca altceva decat fix ce-a facut si ala . Oricum , zilele astea , nu-i prea intelept sa mai stai chiar si-n Place de la Concorde sau pe Rue Tivoli si sa-ti plangi de mila amorurilor pierdute ….in Parisul { de fapt in cam toata Franta } vestelor galbene si-al sifonierelor alea de la J F . Or mai fi acum indragostiti la Paris oare ? Dumneata sa-mi spui ! Eu , abia astept urmarea ! P.S. Nu te lua dupa Iosif caci habar n-are de ce spune : vorbeste gura fara el !

  4. Inca nu reusesc sa-mi dau seama , ce-a putut sa-ti placa la „scrierile ” lui Victor Chircu ?! Dumneata scrii de o mie de ori mai bine si mai placut ochilor si sufletului decat el asa incat… chiar corporatista fiind si storytaller by night , de ce nu te axezi doar pe ce produce mintea si intelectul dumitale in loc sa incerci sa-l imiti p’ala ? Fara suparare dar , pana si povestirea de fatza miroase a blogul aluia . Respect Diana !

    1. 1. Îl citesc pe Victor de ani de zile, gusturile nu se discută. 2. Nu imit pe nimeni, sincer nu știu de unde ai scos asta. Niciodată nu am făcut așa ceva, tot ce scriu e 100% creația mea. În plus, Victor scrie mai… fizic, eu mizez pe introspecție. E prima dată când citesc așa ceva…

      1. Diana, fata draga, fii „barbata”! 🙂 Nu te lasa de nimeni influentata !
        „Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul prin bine.” – Ap. Pavel –
        Fii etern binecuvântata, ocrotita de Tatal si Dumnezeul meu !

        1. @Iosif sau… Adam 😉 Nu incerc sa influentez , imi spun doar o parere iar daca dumneata , ai fi avut curiozitatea s a citesti scrierile aluia , merg la pariu c-ai fi citat din Ecleziastul !

  5. @Marian… felicitari pentru marea descoperire a lui „Adam” si pentru inteligenta-ti care te depaseste, si care oricum nu stiu la ce-ti foloseste …
    Sa fii iubit si fericit, împreuna cu toti asociatii tai din lumea întreaga !
    Un an nou iluminat si binecuvântat, tie si tuturor celor dragi !
    S-auzim numai de bine !

    1. …si un mic cadou de anul nou, draga Marian:

      P.S. Poti sa-l transmiti mai departe prietenilor tai, inclusiv d-lui A.Nastase, ca eu nu mai am timp de citit politica si iluzii desarte românesti ! 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.