Arlechinul

Voi înceta vreodată s-o laud pe Natașa Alina Culea? Nu prea cred – la fel cum nu cred că ea se va opri vreodată din a-și uimi cititorii cu scrisul ei metamorfic (am mai spus asta într-o formă sau alta când am mai scris despre cărțile ei, știu… dar ce să faci când fiecare roman e atât de diferit de cel precedent?).

Arlechinul e ce de-al șaselea roman al autoarei originare din Tulcea și, zic eu, cel mai complex de până acum. Hmmm, nimic deosebit, nu? De la primul roman până la al șaselea un autor evoluează, clar, dar Natașa Alina Culea a început cu dreptul și o ține tot așa metamorfozându-se cu fiecare pas. Eh, dar parcă acum pasul a fost cam mare apropiindu-se cumva de literatura care nu se mai scrie în zilele noastre.

Romanul este împărțit în două planuri care, aparent, nu au legătură unul cu celălalt. Însă, pe măsură ce ne cufundăm în lectură începem să potrivim piesele acestui puzzle elaborat. În primul plan îl avem pe Maxim care, pe când era un bebeluș, a fost abandonat pe băncile vestitului circ Galaxy. Nefiind revendicat de nimeni, Elda – ghichitoarea în Tarot irlandeză – îl adoptă. Băiețul este pregătit în tainele circului, devenind un arlechin – rol ce și-l menține chiar și după ce cortina cade. Totodată, Maxim este un bărbat seducător care vede lumea precum un loc de joacă, iar femeile sunt doar un mijloc de distracție. Acesta le atrage adesea în jocuri erotice sadice, iar apoi le abandonează fără nicio o urmă regret. Singurele persoane ce reușesc să treacă de bariera sufletească a lui Maxim sunt Elda, maimuța Katarina, balerina Cili și doctorița suedeză Anicka.

Alături de arlechin și de circul Galaxy pornim printr-o călătorie prin fascinanta Europă de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Parcurgem, astfel, diferite momente importante din istoria bătrânului continent. Prin urmare, avem de-a face nu doar cu o călătorie în psihicul unui personaj interesant, dar și cu o călătorie spațio-temporală extrem de bine documentată (Natașa Alina Culea nu e genul de scriitor care să umble cu jumătăți de măsură).

Cel de-al doilea plan e mai aproape de zilele noastre fiind plasat în Bucureștiul anului 2015. Personajul central este, de data aceasta, actrița Lidia Caraman care se luptă cu o amintirea unei iubiri pierdute în timp ce încearcă să se facă față și ipostazei de mamă singură într-o societate care doar aparent a renunțat la prejudecăți. La prima vedere, Lidia pare o femeie modernă și frivolă, însă aceasta dă dovadă de o iubire înduioșătoare pentru fiica ei, Mica, dar și de o prietenie necondiționată pentru Nevena.

Și totuși, chiar era nevoie de acest al doilea plan? Eu zic că da, dar va trebui să citiți cartea pentru a afla care este legătură dintre Lidia și Maxim. Nimic nu este întâmplător niciodată în romanele Natașei Alina Culea, doar nu era să facă excepție în Arlechinul!

sursa foto: Pinterest

Ce mi-a plăcut la Arlechinul?

  • modul în care cele două planuri se întrepătrund
  • izul istoric al poveștii arlechinului
  • locațiile și momentele alese pentru călătoriile circului Galaxy
  • inocența Micăi (un copil absolut adorabil)
  • Nevena – mi s-a părut un personaj admirabil, cu picioarele pe pământ
  • duioșia Anickăi

Un punct de atenție

Dacă aveți de gând să citiți Arlechinul, aveți totuși în vedere faptul că erotismul prezent în această carte este diferit de cel prezent în alte romane ale autoarei, e chiar diferit față de multe alte romane erotice la care v-ați gândi. Maxim dă dovadă de niște gusturi mai aparte din acest punct de vedere, dar alegerile sunt perfect justificabile având în vedere psihicul acestui personaj enigmatic.

Un soi de concluzie și recomandări

Avem de-a face cu un roman psihologic și istoric complex cum nu prea s-a scris în literatura română, nici acum, nici mai înainte. Cine spune că literatura română contemporană e pe o pantă descendentă, poate nu a găsit autorii potriviți – și Natașa Alina Culea face parte din acest grup (dar despre asta vom vorbi într-un alt articol).

Recomand Arlechinul tuturor celor care sunt în căutarea unei lecturi calitative, nu doar să-și crească numărul de cărți citite pe Goodreads.

10 răspunsuri la „Arlechinul”

  1. Citind aceasta recenzie, tinând cont de titlu si subiectul abordat, cunoscând într-o oarecare masura temperamentul si personalitatea autoarei, sunt convins ca este un roman scris cu profesionalism, pasiune si eleganta care merita citit de catre iubitorii de lectura profund sensibila a jocului cu imprevizibila si paradoxala flacara atragatoare a pasiunii dragostei, care în unele circumstante poate înalta fiinta în ceruri, si/sau, de cele mai multe ori o coboara în infern…
    O seara superba, draga Diana !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.