Eu și pizza: povestea unei relații speciale

sursa foto: flickr.com/photos/dodopizzamedia/25354892637/in/album-72157670348361455/

Nu știu alții cum sunt, dar eu am o relație specială cu pizza. Discul de aluat cu topping delicios de sos de roșii, carne și brânză topită voluptuos e prezent mai tot timpul în viața mea, un soi de refren al unei piese catchy pe care cei de la radio o difuzează tot timpul însă fără a deveni enervant (un fel de Despacito pe care chiar l-ai asculta fără să te plictisești sau enervezi) așa-i pizza pentru mine. De ce spun asta? Eh, nu-i chiar atât de simplu de explicat așa că așezați-vă comod căci urmează să vă spun o altfel poveste!

Eu și pizza: începutul

Totul a început, evident, din copilărie – în anii ’90, mai exact, pe când țărișoara ieșea din comunism și se forța să se alinieze cu occidentul… Țin minte și-acum prima mea întâlnire cu pizza. Eram pe terasa unei cofetării (care acum nu mai e) cu părinții și sora mea. Mâncam o savarină, când alături un cuplu s-a așezat iar eu am exclamat mirată că ei au pâine cu salam. Mama mi-a explicat că e un nou fel de mâncare adus din afară: pizza. Nu prea m-a uimit, până la urmă cum putea fi mai bună niște pâine cu salam decât o savarină mare, însiropată și cu frișcă din belșug?

Au trecut câteva luni de la incidentul ăsta, iar eu uitasem de pizza – evident, doar eram mult prea ocupată cu confecționatul de haine pentru păpuși, albumul cu abțibilduri cu Sailor Moon și furatul rujului verde al mamei (v-am mai scris despre el, așa-i?). Eh, asta a fost până într-o zi când un unchi și o mătușă ne-au vizitat. Unchiul ne-a povestit mândru cât de bună era pizza ce-o făcea mătușa și cum toată lumea aprecia acest fel nou de mâncare. Pe mine m-a fulgerat imaginea aia din cofetărie și, ca orice copil mofturos și pofticios, am început s-o întreb pe maică-mea când face și ea.

sursa foto: superblog.eu

Mama n-a avut de ales și s-a conformat destul de repede, astfel că în acea seară am mâncat prima pizza din viața mea – gătită, evident, după rețeta mătușii. Apoi pizza a devenit un soi de must-have pentru seara fetelor – acele seri de weekend în care tăică-miu (pe care nu am putut să-l corupem așa ușor) era plecat la țară, iar noi ne făceam de cap (culinar vorbind). Și, nu știu cum se făcea, dar mama avea în fiecare dimineață de după seara fetelor câte-o felie păstrată pentru fiecare și ni le servea la micul-dejun. That’s amore (asta-i iubirea!) – vorba cântecului! Ah, cred că cea mai bună pizza pe care-am mâncat-o vreodată aceea era! Sigur, era reîncălzită, blatul mai gros… dar era cea mai bună!

Eu și pizza: adolescența

În adolescență pizza a fost soi de martor tăcut al tuturor evenimentelor din viața mea: aniversări, chiuluri, întâlniri, învățat pentru BAC, prima bere… Eh cam orice eveniment din viața unui adolescent a fost marcat și de-o felie de pizza. Se putea altfel? Bine, doar despărțirile atât de tragice în acea perioadă le marcam diferit (adică le-necam în piese de la RBD), dar sincer – pizza e pentru momente fericite! Și la fel a fost și-n facultate: întotdeauna lângă mine, asigurându-se că mă bucur din plin de fiecare clipă! Pentru că despre asta-i pizza până la urmă: savoarea fiecărui moment (cu niște brânză ce se întinde la infinit pe deasupra).

sursa foto: superblog.eu

Eu și pizza: statutul actual al relației

Evident – și astăzi pizza e importantă în viața mea. O comanda pizza e salvarea mea în zilele în care vin obosită de la birou și nu am nimic pregătit pentru cină. Sau, chiar și dacă-am chef să gătesc – ce poate fi mai bun decât o pizza al cărui ingredient special e iubirea proaspăt scoasă din cuptor? Cu pizza celebrez o mult-așteptată ieșire cu prietenele – căci altfel merge o mică bârfă când ai în față o pizza proaspătă. Ba chiar, am sărbătorit și o zi de naștere astfel: nu doar că mi-a fost mai ușor, dar aprecierea invitaților a fost pe măsură!

Chiar și în zilele în care-mi vine să-mi iau laptopul și să-l arunc câââât colo din pricina duiumului de mailuri sau a vreunui macrou ce nu vrea să meargă, pizza e o bine-meritată pauză (unde mai pui că-mi dă și energie și mă încarcă cu pozitivism?). Tot la birou, ne sărbătorim toate evenimentele importante cu multă voie bună grație faptului că în ziua de astăzi există firme de livrare pizza aproape peste tot!

Ce v-am zis eu: pizza e mai tot timpul în viața mea, mai ales în momentele fericite (hmmm, oare-ar trebui să o includ și în meniul de nuntă?)!

Eu și pizza: perspective de viitor

Ce-ar mai fi de zis? Deja e clar că preparatul italian are un rol cheie în viața mea. Cu siguranță dacă voi avea o fetiță voi instaura o seară a fetelor – așa cum și eu și soră-mea am avut cu mama… sau dacă voi avea un băiețel voi găsi eu ce nume să-i dau serii noastre de pizza! Eh, dar până atunci mai sunt multe de încercat – gen să mănânc o pizza autentică în Italia, acolo la mama ei acasă! Și chiar și până atunci mai am ceva de făcut – să încerc faimoasa Dodo pizza!

De ce mi-a atras atenția această marcă? În cazul în care nu știați – Dodo pizza e o rețea internațională de pizzerii ce a pornit (țineți-vă bine) nu în Italia, ci în Rusia! Astăzi a ajuns la peste 450 de localuri în întreaga lumea – inclusiv în România (în București și Brașov). Ce diferențiază această pizzerie de celelalte firme ce oferă doar servicii de comanda pizza e faptul că oferă mai mult… mult mai mult.

În primul rând, Dodo pizza asigură transparență totală: oricine poate intra în bucătăria lor pentru a verifica ingredientele, respectarea standardelor de igienă (de fapt, nici nu-i nevoie să te deplasezi, poți să urmărești ce se întâmplă în bucătăria lor în timp real prin intermediul camerelor web). În plus, pentru curioși și corporatiștii înflăcărați (ca mine) Dodo pizza oferă și acces la informații privind afacerea lor: cifre de vânzări, cheltuieli, clienți noi, etc. (ba chiar mi-au dat o idee despre cum să pregătesc un PowePoint pentru următorul comitet plictisitor de săptămâna viitoare). În plus, atunci când o livrare pizza depășește 45 de minute – clientul nu mai trebuie să plătească! Asta da angajare față de client. Toate aceste lucruri nu pot decât să-mi inspire încredere și să-mi trezească interesul de fan declarat pizza. Să mai zic și că sunt orientați către tehnologie și inovație? Nu mai zic, uitați-vă:

Interesant, nu-i așa?

Dar să revenim la mine și la pizza! Lucrurile s-au schimbat de la prima mea întâlnire cu pizza: cofetăria aceea a devenit un pub de fițe care servește o pizza demențială, dar dragostea mea pentru acest preparat a crescut exponențial cu fiecare an! Clar, mai sunt lucruri de experimentat în această relație – însă un lucru e clar: avem o legătură specială, marcată de multe momente importante. Până la urmă, pizza e un fel de mâncare pentru suflet – nu doar pentru corp! Aș putea spune, chiar, pizza is life – și nu aș greși cu nimic! Pizza chiar e viață – pentru că ea a devenit omniprezentă!

Vouă vă place pizza? Ce momente importante marcați cu acest preparat?

sursa foto: flickr.com/photos/dodopizzamedia/35834014772/in/album-72157676903073285/

P.S.
Acest a articol a fost scris pentru delicioasa probă nr. 6 din cadrul Spring SuperBlog adusă de Dodo pizza.

6 gânduri despre &8222;Eu și pizza: povestea unei relații speciale&8221;

  1. Chiar acum dupa articolul tau mi-am luat o pizza… cea mai ieftina,
    99 penny din supermarket…. și i-am facut un upgrade acasa cu ciuperci, salam, rosii cherry, ardei, ceapa, chilli, basil, cascaval… si la cuptor cu ea. 😀

  2. Sigur ca imi place! Cea mai buna pizza!? Nu stiu, cred ca cea cu branzeturi (eu, daca nu mananc branza intr-o zi, am o acuta senzatie de foame!), cu spanac si ananas!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.