Esența relațiilor umane e mereu aceeași

Apa trece, pietrele rămân! – spune un vechi (și arhicunoscut) proverb românesc. La fel e și cu oamenii: timpul trece, societatea evoluează, dar esența noastră e neschimbată: simțim la fel, gândim la fel… iubim la fel.

De unde mi-a venit acest gând? De curând am avut ocazia de a citi volumul de nuvele Doamna cu ochelari negri al autoarei interbelice Sidonia Drăgușanu și-am realizat că multe nu prea s-au schimbat de atunci – nici natura relațiilor descrise și nici măcar modul în care era perceput rolul femeii în literatură. Și-atunci, și acum, personajele feminine (oricât de independente) nu erau mare lucru fără un bărbat alături. Iar despre scriitoare ce pot spune? Și-n ziua de azi observ stereotipul conform căruia toți marii scriitori sunt bărbați, iar locul femeii e undeva la cratiță sau la salonul de înfrumusețare încă mai are rădăcini puternice. În fine, lăsăm discuțiile legate de feminism pentru altă dată – aș vrea să aprofundăm acum subiectul relațiilor umane. Pentru asta, îmi propun un exercițiu de sinceritate (în primul rând): voi compara viața mea cu câteva aspecte întâlnite în nuvelele din volumul Doamna cu ochelari negri.

sursa foto: sidonia.ro

Încă de la prima nuvelă, Cinci garoafe roz.., m-am simțit de parcă aș fi trecut nu prin unul, ci prin două. Primul, m-a dus cumva într-un trecut al curtoaziei și rafinamentului. Un trecut în care Ruxandra reușește să atragă atenția unui bancher ceva mai în vârstă decât ea și atenția întregii societăți bucureștene. Cumva, povestea asta mi-a amintit de mine.

Nu, n-am avut vreo relație c-un bancher și nici n-am temperamentul Ruxandrei (deși poate uneori mi-ar fi fost util – temperamentul… sau poate și bancherul)! Însă, pe când eram mai tinerică, mintea (nu c-aș fi avut prea multă, dar câtă aveam) și inima mi-au fost furate de un tip ce provenea dintr-o familie destul de cunoscută la național.

Relația s-a lăsat inițial cu multe inimioare desenate pe bancă și cadouri extravagante. Eram orbită de opulența lumii lui, nu – mai bine spus – glamour-ul mă atrăgea precum o gaură neagră. Știți ce se întâmplă atunci când cineva intră într-o gaură neagră? Ei bine, nimeni nu a experimentat asta până acum, dar în mod sigur te-ai disipa mai încet, sau mai repede ținând cont de natura lor. Așa și cu sufletul meu, se dizolva în tumultul acelei vieți – de parcă ar fi fost doar o linguriță de zahăr într-o ceașcă de cafea.

Dar cărei femei nu-i place să fie ridicate pe un piedestal și venerate de parcă-ar fi o Afrodita modernă îmbrăcată-n Alexander McQueen și-ncălțată în Loboutini demni de Carrie Bradshaw? Practic mă pierdusem. Nu mai scriam (asta dacă vă întrebați ce-am făcut în pauza aia de șase luni de la blogging) pentru că timpul meu era dedicat altor lucruri: excursii, petreceri,… Parcă-aveam un bandaj la ochi!

sursa foto: unslpah.com (foto royalty free)

Revenind la Ruxandra – și ea era orbită de această lume, de cadouri, de atenția celor din jur… Singura diferență dintre noi două e că ea și-a calculat extrem de bine totul, pe când eu… Eu? Eram doar o visătoare – și din punctul acesta de vedere mă pot asemăna cu o altă eroină din nuvelele scrise de Sidonia Drăgușanu: Vasilica/Lisse din Batista Roșie: amândouă cu gândul nu neapărat la un Făt-Frumos, ci la ideea romanțată a iubirii.

Eram atât de prinsă în mrejele acelei iubiri închipuite pe care o idealizam până la perfecțiune. Nu mai realizam ce se întâmplă în jurul meu. În momentul în care un vecin mi-a oferit de ziua onomastică un buchet de lalele (care până de curând) erau florile mele preferate, i-am râs în față. Cam asta a făcut și Ruxandra cu Mihai Udroiu – un admirator secret ce îi trimitea periodic cinci garoafe roz – în clipa în care a aflat cine este.

Cum se putea așa o jignire? Niște flori ieftine? Meritam mai mult – și eu, și ea… Sau era oare doar vanitatea? În fine, nu știu ce s-a mai întâmplat cu Ruxandra după episodul cu bietul Udroiu, probabil a rămas agățată-n relația ei profitabilă, dar lipsită de sentimente.

Relația de cuplu pe care-o aveam eu, în schimb, a început să se destrame încet. M-am tot gândit apoi la vecinul pe care îl refuzasem, însă ce rost mai avea? Răul era făcut. Totuși, mă gândesc acum, poate c-aș fi avut o relație la fel de insipidă cum devenise cea a Vasilicăi (de care v-am scris și mai sus) cu cel de-al treilea partener pe care l-a avut: Corneliu Angelescu. Ba chiar a și divorțat de el destul de repede și poate că la fel aș fi făcut și eu. Detest lucrurile mai plate decât apa plată!

sursa foto: Instagram-ul personal

În mod evident, paralele nu se opresc aici. Nu mă refer doar la cele cu viața mea, deși am mai găsit destule în nuvelele din Doamna cu ochelari negri ci și cu viețile altora, unele chiar persoane publice! Citind acest volum minunat veți observa cum și în perioada interbelică oamenii erau la fel, relația de cuplu era la fel, nici măcar noțiunea de feminism nu-i schimbată. Aici veți descoperi tipologii de oameni pe care le-ntâlnim la tot pasul fie în viața cotidiană, fie la televizor: fete tinere cuplate din interes cu bărbați maturi, soții fidele până-n măduva oaselor, profitori și impostori…

Mă voi opri aici, nu vreau să fac din acest articol o recenzie, ci doar să vă arăt cum oamenii și relațiile s-au schimbat și nu prea din vremurile în care a scris Sidonia Drăgușanu și până acum. Vi se pare că mă înșel cu ceva afirmând asta?

sursa foto: superblog.eu

P.S.
Acest articol a fost scris pentru
proba numărul 10 din cadrul Spring SuperBlog și mi-a fost inspirat de volumul de nuvele Doamna cu Ochelari negri pe care l-am primit drept cadou și obiect de studiu. Sper că v-a plăcut modul în care am răspuns acestei provocări!

49 de gânduri despre &8222;Esența relațiilor umane e mereu aceeași&8221;

  1. În prima faza credeam ca este o recenzie, si chiar am fost absorbit de lectura nerabdator sa aflu concluziile generale ale acestor nuvele.
    Raspunsul meu la întrebarea din final este, da ! Relatiile autentice, firesti, naturale, adevarate (în general) au fost confiscate, imitate, falsificate, ocultate, de relatiile virtuale, separând, despartind, izolând si împrastiind fiinte dragi rational-sentimentale în cele patru vânturi, transformându-i, înstrainându-i, asimilându-i, absorbindu-i, vaduvindu-i de valorile autentice, naturale, originale, pierzându-si propria identitate transformati într-o forma humanoida aparenta asemanatoare cu homo sapiens, însa golita de valorile frumusetilor narurale, ale „pomilor de viata” roditori, originali, curati, puri alb-stralucitori pâna la transluciditate.
    O saptamâna binecuvântata, draga Diana !

      1. Nimic nu mai e cum a fost în trecut, desi azi totul „pare” frumos, colorat, atractiv si perfect. În aparenta, în carti, virtual, pe ecrane de sticla, relatia-i goala si rece, anosta si de atingerea calda lipsita…zic si eu ! 🙂

          1. Desi sunt un optimist înnascut si mi-ar place ca toata (r)evolutia relatiilor interumane sa continue fara probleme, grijuri si îngrijorari, frica, panica, depresii, suferinte, pierderi, lupte, razboaie si dureri de nici un fel ramân totusi scepticîn aceasta privinta.
            Promovarea la scara planetara a nonvalorilor aparentelor, a deformat atât de mult fiinta originala rational-sentimentala, numit om, încât, eu cred ca, doar o catastrofa planetara fara precedent în istoria milenara a lui „homo sapiens”, mai poate readuce omul la starea lui initiala, normala, pentru care a fost creat de Dumnezeu.
            Pierderea identitatii rolului si scopuli pentru care au fost creati, diferiti si separati, barbati si femei, au condus lumea la luptele incesante, interminabile, pentru suprematie, din ce în ce mai acute si vizibile dintre cele doua sexe, ar conduce lumea aceasta la autodistrugere ireversibila, a speciei, daca nu ar interveni în faza finala, Dumnezeul Creator. 🙂
            O seara frumoasa cu liniste si pace în Suflet, draga Diana !

  2. Aerul epocii, în care trăiește omul este definitorie. Modul de a gândi, modelează chiar comportamentul si atitudinea în societate, educația. Femeia de azi este mai puternica, egala barbatului. 🙂

    1. Da, și epoca ne modelează 🙂 Și femeile s-au mai emancipat, deși în mediul în care lucrez observ că femeile încă sunt privite cu oarecare reținere când vine vorba de lucruri mai tehnice. Și totuși, cred că sămânța lucrurilor e aceeași, deși clar există diferențe 🙂

                    1. Ah, nu înțelesem la ce te referi. Nu cred că am ceva vulgar pe pagină nici postat de mine, nici prin comentarii. Eu am înțeles din comentariul menționat de tine că vulgaritatea e legată de non-valorile promovate de mass-media.

              1. Foarte mult îmi place ce ai scris! Mi se pare că în fond percepția asupra relațiilor nu s-a schimbat foarte mult şi încă se mai simte aerul unor vremuri apuse. Sunt schimbări, întradevăr şi diferențe, doar că „fondul” încă se mai simte.

  3. Un articol autentic și plin de o emoție venită parcă din altă epocă, felicitări! 💙

  4. Mi se pare extrem de greu sa vorbesc despre aceste lucruri dar tu ai facut-o firesc! Un articol reusit, mult succes!

  5. Te-ai descurcat excelent! (Ca de obicei!)
    Personal, nu cred ca relatiile interumane s-au schimbat radical! Cred, mai degraba, ca s-au adaptat vremurilor! Asta daca nu luam in considerare promovarea excesiva a non-valorilor! Si pentru ca vulgaritatea nu-si are aici locul (si nici nu ma caracterizeaza!), sper ca ai intuit ce am vrut sa spun!
    Pe de alta parte, femeia-scriitor nu a fost agreeata in trecut, iar acum incearca, cu succes zic eu, sa-si castige locul binemeritat! Exemple putem da si si.
    Bafta cu duiumul!

    1. Mulțumesc, fac și eu ce pot 😀 Într-adevăr relațiile s-au adaptat vremurilor (doar punctul de plecare a rămas același) însă, în același timp, multe lucruri s-au superficializat 😦 Cât despre femeia scriitor – da, putem da exemple și-și 🙂

  6. Felicitari pentru articol! Daca ma intrebi pe mine, ai raspuns provocarii la… modul superlativ.
    Cat despre relatii, cred ca in adancul sufletului oamenii sunt aceiasi. Din cate vad in jur, s-a schimbat doar modul de manifestare intr-o relatie, nu si relatia in sine cu trairile ei.

    1. Mulțu 🤗 cred că gândim la fel în privința asta, suntem modelați de realitatea în care trăim, dar la bază materialul omenesc e același 🙂

  7. Frumos articol, am recitit unele paragrafe. În esență materialul omenesc a rămas același dar haina care-l îmbracă azi generează mutații. Să sperăm că nu sunt definitive.

  8. Adevarat ca nu s-au schimbat [rea multe de atunci pana acum in ceea ce priveste relatiile. Dar cel putin mie mi se pare ca femeile nu mai sunt atat de moi, in asteptarea ca barbatul sa le transforme viata. Ele isi iau singure viata in maini. Si imi place asta. Bafta in competitie!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.