Jurnal de lectură februarie-martie 2019

sursa foto: @giulia_bertelli pe unsplash.com

Observ cu bucurie că reușesc să mă țin de planul de a publica un articol livresc în fiecare zi de luni. Îmi propusesem să fac asta toată luna februarie, dar uite că e întâi aprilie și încă mă țin de chestia asta 🙂 și cred că va continua o bună bucată de vreme pentru că ideile de articole tot curg! Însă fiind un pic prinsă în vârtejul propriilor idei pe această temă și încurcată și-n ițele creative ale SuperBlog-ului, abia acum observ că am rămas totuși un pic în urmă cu articolele despre cărțile citite în ultima perioadă. Așa că țineți-vă bine, urmează un mini-maraton literar!

Cina cu Picasso

Cartea asta mi-a fost recomandată de Ana și Dorina – două cititoare pe-a căror mână merg cu încredere oricând! Ele au citit varianta tipărită, eu am mers în schimb pe varianta electronică în limba engleză fiindu-mi aproape imposibil să car o cărămidă de peste 500 de pagini peste tot (în ultima vreme am început să citesc în autobuz). Totuși, în ciuda dimensiunilor, Cina cu Picasso e un roman ce se citește extrem de repede, Camille Aubray te absoarbe parcă-n povestea ei plasată cum nu se poate mai pitoresc: pe riviera franceză.

Despre ce e vorba, pe scurt? Avem de-a face cu un roman desfășurat pe două planuri, în două epoci complet diferite. Într-unul o avem pe Celine – un make-up artist în Hollywood-ul zilelor noastre. Aceasta află de la mama ei că Odine, bunica fetei, a gătit pentru nimeni altul decât Picasso. Mânată de poveștile mamei și de curiozitatea de a afla mai multe despre trecutul familiei sale, Celine se întoarce pe Coasta de Azur. Acolo se înscrie la un curs de gătit unde află mai multe nu doar despre arta culinară, ci și despre iubire, cultură și… artă în general.

Celălalt plan este focusat pe Odine – o fată de 17 ani trimisă de părinții ei, proprietarii unui restaurant micuț, să gătească la vila unui client misterios. Acesta se va dovedi a fi însuși Pablo Picasso aflat atunci într-un moment de cumpănă. Evident, fiind tânără, naivă și cu inima frântă- Odine cade ușor în mrejele pictorului…

Mai nu mai spun. O să adaug doar asta: Cina cu Picasso e un roman delicios despre bani, artă, creativitate, alegeri și… un tablou pierdut al marelui pictor. M-a ținut cu sufletul la gură de la prima la ultima pagină, iar scriitura e minunată!

sursa foto: goodreads,com

Lasă-mă să te mint

Și acest roman mi-a fost recomandat de o bloggeriță în ale cărei gusturi mă încred – Oana. Am citit-o tot în variantă electronică fiind cumpărată în același timp cu romanul lui Camille Aubray despre care am scris deja.

Lasă-mă să te mint e un thriller psihologic captivant scris de Clare Mackintosh și e genul acela de carte de care te îndrăgostești de la primele cuvinte. După ce ambii ei părinți au suferit o moarte parcă trasă la indigo, Anna parcă nu poate accepta ideea că aceștia s-au sinucis mai ales că și ea, la rândul ei, este părinte. Astfel că aceasta începe să dezgroape trecutul, doar că ceea ce va descoperi o va răscoli și mai tare. Practic, nimic nu e ce pare.

Pentru mine, Lasă-mă să te mint a fost un roman cu un ritm alert, pe alocuri năucitor pe care l-am dat gat în trei zile! Atât de mult m-a prins stilul lui Clare Mackintosh. Cuvinte ar fi multe, dar sunt prea sărace pentru a vă descrie cât de mult mi-a plăcut romanul, credeți-mă!

sursa foto: goodreads.com

Doamna cu ochelari negri

Am primit această carte drept sursă de inspirație și documentare pentru o probă din cadrul SuperBlog. Am descoperit, astfel, o scriitoare de origine română uitată în negura vremii pe care familia încearcă să o aducă în actualitate: Sidonia Drăgușanu.

Doamna cu ochelari negri este un volum de nuvele cu acțiunea plasată undeva în perioada interbelică. Deși diferite, nuvelele tratează același subiect: relațiile inter-umane. Citindu-le, am realizat că esența lucrurilor nu prea s-a schimbatt de-atunci, că lumea e populată de aceleași tipologii: ariviști, soții, amante, … Însă multe dintre acestea mi-au părut mai mult schițe de roman, de parcă autoarea s-ar fi pregătit să scrie mai mult (și unele chiar mi-ar fi plăcut să fie dezvoltate astfel, de pildă Batista roșie sau Cinci garoafe roz).

sursa foto: Instagram-ul personal

Acum citesc…

Powered by Storytelling – dar promit să vă povestesc mai multe despre ea săptămâna viitoare căci până atunci o voi termina. 🙂

Voi ce ați mai citit?

12 răspunsuri la „Jurnal de lectură februarie-martie 2019”

  1. Ma bucur mult ca ti-a placut si tie Cina cu Picasso, pe care mi-am ales-o ca premiu tocmai la un concurs organizat aici, pe straduta, daca nu ma insala memoria. 🙂 Acum citesc Namaste – un roman de aventuri spirituale in India, de Sega.

  2. Mă bucur din suflet că ți-a plăcut! 💙 Cina cu Picasso o am și eu în plan. În prezent, sunt cu vampirii Laurei Nureldin, citesc V. Aveam nevoie de ceva mai amuzant după Povestitorul lui Picoult.

  3. „Cina cu Picasso” se afla si pe lista mea „to do”. 🙂 Cartile Sidoniei Dragusanu le-am descoperit si eu recent. Am citit deja trei si astept, cu drag, celelalte reeditari. Multumesc pentru recomandari!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.