Eu-călătoarea și-un mic plan de vacanță

sursa: Unsplash.com

Sunt o mare amatoare de călătorit, de bătătorit străduțe cu clădiri vechi, de explorat cărări de munte și, evident, de colectat scoici din toate mările posibile. O combinație eclectică, nu? Probabil dacă-aș face vreun test din acela de personalitate pentru a afla ce tip de călător sunt aș da peste cap algoritmul site-ului. De ce? Pentru că eu mă încadrez nu mă încadrez într-un anumit șablon, sunt cumva mai multe tipuri de călători într-unul:

• Sunt o călătoare vânătoare de clădiri vechi:
• Sunt o călătoare exploratoare care nu se sfiește să intre-n scorburi, să se cocoațe cine știe pe unde -și asta mai ales pentru a realiza o poză tocmai bună de pus atât pe Instagram, cât și-n sertărașul cu amintiri frumoase;
• Sunt o călătoare pe veci îndrăgostită de mare, de soare și de jucat în nisip (vârsta până la urmă e doar o cifră, nu?);
• Sunt și o călătoare cititoare – căci uneori cărțile sunt cel mai bun companion;
• Sunt o călătoare care adoră să lenevească-n compania unui cocktail la piscină.

Toate acestea ar putea fi rezumate ușor astfel: sunt o călătoare curioasă, îndrăgostită de frumos sub toate fațetele lui. Motorașul acestei mari pasiuni este ceea ce în engleză se numește „wanderlust” adică un o dorință de nestăpânit de a călători, de a cunoaște locuri noi…

Însă nu călătoresc niciodată la voia întâmplării, îmi planific totul din timp cu multă meticulozitate. Cercetez, compar, încerc să găsesc tot timpul oferta care să-mi ofere cel mai bun raport preț/calitate servicii/experiențe memorabile – căci până la urmă o vacanță reușită e un mix din aceste trei elemente, cel puțin pentru mine. Am devenit, prin urmare, un soi de „diy traveller” = un călător care-și organizează singur excursiile.

Evident, în acest spirit, mi-am planificat din timp concediul de vara asta (dar mai multe despre ea o să vă scriu la timpul potrivit). Însă vremea tot mai frumoasă parcă mă mână să-mi organizez o mică escapadă înainte de marea evadare, un soi de vacanță de antrenament.

M-am pus, astfel, pe căutat un sejur la mare în România undeva prin iunie. Pentru asta îți trebuie curaj, ar spune unii. Și sincer, ultimul lucru pe care mi l-aș dori ar fi un hotel din acela vechi care te izbește cu-n miros de 1980 de cum treci pragul recepției, iar în camere pereții să fie îngălbeniți și saltelele rupte. După ce-am văzut atâtea locuri din țară și din afară știu că o cazare greșită îți cam taie cheful de vacanță oricât ai zici că poți ignora acest aspect și că nu stai prea mult în cameră. Așa că am făcut cercetări serioase și am ajuns la hotelul Miorița Neptun – un hotel ce se distinge din „turma” hotelurilor gri de pe litoralul nostru, renovat cu mult bun gust și pasiune, redeschis în 2018.

Acest hotel chic și instagrammabil (că tot am menționat mai sus de noua mea pasiune) le promite turiștilor un sejur la mare relaxant într-o locație ce funcționează după standardele de actuale, nu după cele de când mamaie lucra la Arpechim.

Un alt motiv pentru care am ales Hotel Miorița Neptun este faptul că restaurantul hotelului servește în regim de bufet suedez toate cele trei mese ale zilei. Astfel, nu trebuie să mai stau cu grija de a găsi o terasă cu mâncare OK – iar eu sunt tare pretențioasă când vine vorba de lucrul ăsta!

Ah, și-am zis că vorbim de un hotel cu piscină, n-am zis? Eh, vă zic acum!

Practic, călătoarea din mine găsește aici multe lucruri care îi plac: frumos de-i vine să facă poze la tot pasul, plajă, piscină. Ce-ar mai fi de făcut? Să-l conving și pe A., dar sigur o să-i placă și lui ideea unei mici escapade. Să ne trezim dimineața. Să luăm repede micul dejun. Să fugim la plajă, el să încerce a mia oară să mă învețe să înot și eu să înghit parcă tone de apă sărată. Să ne întoarcem la hotel pe la prânz. După-masa aș sta la piscină un cocktail și o carte bună, iar A. sigur ar încerca să mă stropească. Ah și neapărat trebuie să facem plimbare pe plajă la fiecare apus din sejur – căci deși par la fel, în realitate, fiecare e irepetabil.

Am un dor de ducă grozav. Și parcă simt deja chemarea mării. Mi-aș face de pe-acum bagajul: sandalele galbene, pălăria cu boruri mari, ochelarii de soare, aparatul foto… Cum era cântecul ăla? „Mi-e dor de… mare! Mi-e dor de… soare! Mi-e dor să mă ude-un val…”

Nu-i așa că-i un plan de vacanță grozav? De ce mai întreb oare – sigur e! Mă pricep la plăsmuit vacanțe, la fel cum mă pricep la plăsmuit povești – doar sunt o călătoare experimentată! Voi ce tip de călători sunteți, dragilor? V-ați planificat deja concediile din anul acesta? Dacă da, v-ați ales un sejur la mare sau la munte? În țară sau în afară?

surda foto: Facebook Hotel Miorița

P.S. Articol scris pentru proba nr 15 din cadrul Spring SuperBlog.

P.P.S: fotografiile din cele două colaje sunt luate de pe superblog.eu