Unica

A.S. Acesta este răspunsul meu la provocarea lansată de Editura ALL (despre care am aflat de pe blogul Ancăi).

sursa: @charlesdeluvio pe unsplash.com

Numărul Unu ajunse acasă frânt de oboseală după discuțiile din guvern. Nici măcar rezultatele studiului de piață nu îl ajutau în demersul său – asta pentru că, evident, majoritatea celor care au răspuns erau bărbați. Trebuia să ducă singur această luptă. Dar cum să-i convingă pe bărbați că femeile sunt mai mult decât niște instrumente de procreare și creștere a copiilor? Cum?

Se descălță. Își luă papucii și se duse spre dormitor. Unica, femeia ce-i fusese alocată lui, îi cânta un cântec fiului lor. Tare o iubea: era tare dezghețată, stăpânea la perfecție masculeza astfel că putea vorbi cu ea orice subiect – ba chiar de multe ori îi dăduse idei de acțiuni ce au fost implementate cu succes de către guvern. Pe lângă mintea ageră, Unica mai avea o calitate extrem de rară (dacă nu inexistentă) la bărbați: empatia. Și, de un lucru era sigur Numărul Unu, femeia lui nu era singura cu acest dar. Îi era de ajuns doar să iasă în parc și să vadă cum se comportau toate celelalte femei pentru a dovedi asta.

Fix de asta avea nevoie în guvern: de empatie, dar ceilalți nu voiau să accepte nici în ruptul capului o prezență feminină. Un curs de dezvoltare personală care să pună accentul pe această abilitate putea rezolva acest minus, susțineau ei. Însă Numărul Unu știa că nu-i chiar așa… Dar ce mai era de făcut? Încercase cu argumente istorice, prezentându-le personalități feminine puternice de dinainte de Marea Revoluție a Sexelor: Regina Elizabeta I a Marii Britanii, Marie Curie, Hedy Lamarr, Malala Yousafzai și câte și mai câte…

Vocea mătăsoasă a Unicăi parcă-l liniștea.. Doar bebelușul lor nu dădea semne că vrea să pășească pe tărâmul somnului – se juca de zori cu mâna mamei sale și gângurea tot mai nervos. Aceasta a înțeles parcă imediat ce vrea să-i transmită fiul ei: îi era foame.

Atunci Numărul Unu a realizat că singurul mod de a-i convinge pe ceilalți era să o invite pe Unica la următoarea lor ședință iar aceștia să realizeze faptul că empatia nativă e diferită de cea dobândită, că o femeie are o subtilitate aparte – iar bărbații sunt cam orbi când vine vorba de anumite nuanțe ale întâmplărilor.

P.S. Voi cum v-ați imagina finalul unei povești în care femeile nu mai au dreptul de a avea funcții decizionale, în care societatea este atât de scindată încât bărbații și femeile vorbesc dialecte diferite?

2 răspunsuri la „Unica”

  1. Excelenta provocare acest subiect, din care, un autor inspirat ar putea realiza un autentic si „unic” bestseller ! 🙂

    „În universul viu, perceptibil rational-sentimental,
    *Verbul* Être, se conjuga la infinitiv, atemporal,
    Doar conjugarea-n doi, la modul stabilit… initial,
    Va genera un echilibru pasnic, stabil, real si ideal.”

    „Unica” este nimic fara „Unicul” si viceversa ! 🙂 Doar împreuna, atrasi de forta IUBIRII irezistibile, devin… *UNICI* ! 🙂
    O seara superba, draga Diana !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.