Dacă pizzeria neobișnuită poate, pot și eu!

Sunt gospodină, corporatistă, blogger creativ și-ncă vreo câteva dacă mă gândesc bine. Viața mea e un cocktail de rețete, secrete de curățenie, tabele pivot, Powerpoint-uri colorate și, evident, cuvinte. A devenit un pic monotonă, dar unde să mai includ și ceva nou? Deja ziua mea ar trebui să aibă cel puțin 48 de ore… În ideea asta mă cufundasem până de curând, când, am aflat despre Pizza Dodo – pizzeria neobișnuită.

Începând din acel moment, viața mea s-a schimbat și nu doar pentru că am găsit o sursă de pizza delicioasă! Dodo e mai mult decât o pizzerie. Dodo e ca mine! Îi place mâncarea bună; e pasionat de Excel, cifre și grafice, e creativ. Ba chiar are și un blog neobișnuit. Exact, există în universul blgosferico-mioritic și un blog Dodo Pizza .

Unde mai pui că Dodo are și cafea bună (doar în februarie 2019 a vândut 3344 de pahare). Pizza, blog, cafea, rapoarte de tot felul – e clar: eu și Dodo suntem suflete pereche! Acum serios vorbind, văzând că ei reușesc să facă față tuturor provocărilor mi-am zis că și eu trebuie să pot! (Și, evident, vă încurajez și pe voi să înfruntați orice provocare ce se ivește!)

sursa foto: Facebook @DodoPizza.ro

Eu, pizzeria neobișnuită și provocările noastre

Dacă-am învățat ceva documentându-mă despre pizzeria neobișnuită, ei bine, acel lucru e că ei pun accent pe transparență. Efectiv, aceasta e una din valorile Pizza Dodo. Din acest motiv publică în mod constant rapoarte despre rezultatele sale (pozitive sau nu): vânzări, câștiguri, pierderi… TOT.

Și nu, nu-i un lucru ușor să faci toate astea? Știți câtă muncă e în spatele unui grafic frumos colorat? Credeți că se face cât ai zice „pizza”? Vă spun eu, nu-i chiar atât de ușor – asta dacă vrei să oferi un reporting bun, nu doar un grăficel drăguț. Tot din acest motiv în bucătăriile lor sunt instalate camere web. Câte firme știți că mai fac așa ceva? Pizza Dodo nu doar că și-a trecut transparența pe lista de valori, ei și-au asumat provocarea de a o oferi. Și tot pe ideea aceasta au mers atunci când și-au lansat al lor blog neobișnuit.

Însă provocarea cea mai mare, cred eu, pentru ei este asumarea. Așa cum v-am mai spus, fiecare pizza care întârzie mai mult de 45 de minute e gratis. De ce? Păi pentru că pizza cea mai delicioasă (sau dodolicioasă) este cea fierbinte. (Serios, uneori pizza rece e moartea pasiunii!). Și să nu credeți că a oferi pizza gratis e un lucru ușor, chiar și pentru Dodo! În 2018 acest lucru i-a costat fix 200.119 lei – o sumă frumușică, nu?

sursa foto: Facebook @DodoPizza.ro

Și-acum e acum, să vorbim și despre provocările mele. Prin natura job-ului, trăiesc cufundată-n Excel, bugete, macrouri, baze de date, planning-uri de proiect etc. Mi-ar fi ușor să-mi aleg o provocare de genul: „îmbunătățește-ți cunoștințele VBA”. Și la fel de ușor mi-ar fi să o realizez.

La fel, mi-aș putea lua și o provocare legată de blog. Să-mi actualizez cunoștințele de SEO, să-mi mut blogul pe domeniu… Dar și astea sunt lucruri ușor de realizat. Trebuie, totuși, să fac ceva măreț pentru a fi pe picior de egalitate cu pizzeria neobișnuită și la capitolul provocări. Până la urmă ei au livrat pizza cu drona. Nu pot să vin și să spun că am făcut un curs și gata provocarea! În plus, unde-ar fi adrenalina? Sunt berbec, până la urmă, nu-mi plac chestiile ușoare.

Să gătesc ceva complicat? Să-mi reorganizez dulapul cu pantofi așezând fiecare pereche după un cod de culoare? Să nu-mi mai cumpăr cărți o vreme? Să asamblez singură mobila pentru colțișorul de lectură? Să învăț să croșetez? Să nu-mi mai cumpăr rochii verzi că deja am destule?

M-am gândit, m-am răzgândit… Și, în cele din urmă, provocarea mea neobișnuită și măreață m-a izbit în momentul în care îmi căutam o temă nouă pentru blog. Știți care-i cea mai mare temere a mea? Nu mi-e frică de înălțimi, întuneric, păianjeni, blesteme, pisici negre și nici de bau-bau. Cel mai malefic lucru de pe fața pământului, pentru mine, este bicicleta. Nu știu dacă există vreo denumire pentru fobia mersului pe bicicletă, dar eu clar sufăr de așa ceva. Am fugit de asta ca Lucifer (nu neapărat ăla sexy din serial) de tămâie. Dar gata cu frica! Dacă Dodo poate, pot și eu!

sursa foto: unsplash.com

Parcă v-am mai spus că atunci când eram mică eram singurul copil din fața blocului cu tricicletă. Eh, n-am putut niciodată să trec de stadiul ăsta! Pe lângă faptul că sunt anti-talent la sport, nu-mi pot menține nici echilibrul. În plus, sunt o sedentară convinsă! Tocmai de aceea cad de fiecare dată când mă urc pe monstruozitatea cu șa. Dar, gata cu frica! Îmi propun ca până la sfârșitul verii să reușesc să mă plimb cu bicicleta! Sau hai până-n douăzeci-douăzeci, să-mi iau și o marjă!

Prea mult am trăit cu frica! Prea mulți genunchi juliți! Prea mult am privit cu jind la prietenii mei care plecau în excursii pe două roți! Prea mult mi-a făcut tataie observație că nu-i bine că nu știu să merg cu bicicleta!

Cum mă va ajuta pizzeria cu blog neobișnuit în acest demers?

Există un singur mod de a duce la bun-sfârșit această provocare neobișnuită pentru mine. Acesta este: exersat, exersat și iarăși EXERSAT! Bun, dar pentru asta voi avea nevoie și de câteva lucruri esențiale:

  • echipament;
  • combustibil: cafea și pizza;
  • o mică doză de inconștiență.

Cu echipamentul o rezolv ușor printr-o sesiune de shopping. De combustibil se va ocupa, evident, Pizza Dodo – pizzeria neobișnuită. Iar inconștientă deja sunt, căci altfel nu mă înhămam să încerc ceva ce mă înspăimântă mai tare decât orice film de groază! Dar ar mai fi totuși ceva ce-mi va trebui! Evident: bicicleta! M-am gândit și la asta! O să învăț folosind Pegas-ul vechi de la țară, așa până și tataie va fi mândru de mine!
Pare un plan fezabil, nu-i așa?

sursa foto: Facebook @DodoPizza.ro

Evident, îmi trebuie și o metodă de control! Răspunsul vine tot de la Dodo! Inspirată de de al său blog neobișnuit – promit să vă țin la curent cu evoluția mea! Unde? Păi, noutățile „pizzești” le aflați de pe blog Dodo pizza. Așa că-i logic, o să aflați cum merge cu învățatul de pe blog!

Sper să nu mai cad iar în vreun șanț! Sau să-mi julesc genunchii („de la o vârstă nu mai șade” – ar zice mamaie)! Așa să-mi ajute Dumnezeu și Măicuța Domnului! Iar voi, țineți-mi pumnii, vă rog!

Dar voi, aveți vreo temere neobișnuită pe care doriți să o învingeți? Sau e vreun alt tip de provocare neobișnuită la care v-ați înhămat? Lăsați-mi un comentariu la acest articol cu răspunsul vostru până pe 24 aprilie la ora 16! După ora 17, tot pe 24, cea mai neobișnuită temere/provocare va primi un premiu secret din partea mea! (Premiul e atât de secret încât nici eu nu știu prea bine ce va fi… momentan.) În plus, din toate comentariile voastre voi realiza un articol neobișnuit pe care-l voi posta pe blog.

Abia aștept să vă citesc comentariile, dar acum vă las! Trebuie să-mi caut o cască de biciclist! Ah – și să comand pizza!

sursa foto: flickr.com/photos/dodopizzamedia/35834014772/in/album-72157676903073285/

P.S.
Acesta a fost articolul meu pentru ultima probă din cadrul Spring SuperBlog 2019.

Reclame

61 de răspunsuri la „Dacă pizzeria neobișnuită poate, pot și eu!”

  1. Pff, bine că nu ai ales „să nu mai cumpăr cărți” 😂 pierdeai provocarea asta. De croşetat şi împletit nu e greu. Am învățat şi eu acum la 31 de ani.🙈 Pe bicicletă nici eu nu ştiu să merg. De fapt am reuşit să îmi mențin echilibrul pe o străduță, dar mai departe nu m-am aventurat. E ceva ce ar trebui să mai exersez ptr că şi mie îmi este teamă. La fel ca şi tine, eram singurul copil care nu ştia să mearga pe bicicletă. Dar şi pe role. Ar trebui să îmi ofer aceste două provocări: să învăț să „mă dau” cu bicicleta şi rolele”. Dar pe lângă acestea, să îți răspund la întrebare. Mi-este foarte teamă de întuneric. M-am provocat de multe ori să depăşesc frica, dar m-am pricopsit cu atacuri de panică. Astfel că rămân la provocările cu bicicleta şi rolele. 🙈
    Mult succes!

    1. Da, clar pierdeam provocarea, e practic imposibil să renunț la asta 🙂 Ah, ce bine că nu sunt singura! Sincer, nici pe role nu știu să merg, dar parcă bicicleta îmi oferă mai multă stabilitate pentru a mă încumeta să încerc :)) Baftă cu aceste provocări, par mai OK decât partea cu întunericul (sincer, mie noaptea mi se face sete și dacă nu aș avea telefonul la îndemână, nu m-aș mai deplasa :))

  2. M-am amuzat copios… desi articolul tau vorbeste despre temeri. Asta DA provocare! Sa te lupti cu „monstruozitatea cu șa”! Nici eu nu stiu daca e vreo fobie dar… ar trebui sa te iei de mana cu fata mea. Nu se apropie la mai mult de cinci metri de bicicleta. Felicitari pentru articol si muuuuult succes cu monstrul! Sunt sigura ca o sa iesi biruitoare.

    In alta ordine de idei… raspunsul meu la intrebare:
    Pariuri cu mine am pus asa de multe ca le-am uitat numarul. Nu-mi amintesc sa fi pierdut vreodata unul. Secretul este sa te auto-provoci la ceva ce-ti doresti cu adevarat.
    Singurul pariu cu mine care e inca in derulare… l-am facut pe la 5 ani. Cand am hotarat ca voi trai 200 de data aceasta. Cu accent pe „data aceasta” :-)))) Te asigur ca sunt pe drumul cel bun.

    Astept rapoartele tale intermediare despre monstrul cu sa. 🙂

  3. La mine nu e teamă, ci de-a dreptul fobie. Nu suport să-mi intre apă în nas. Înot ca o rață, iubesc marea, atâta timp cât nasul meu e în vânt. Fac atac de panică și dacă îmi intră apă în nas la duș.

  4. Superb articol si amuzant chiar. La mine nu a ajuns pizza Dodo cu drana, însa am în apropiere un prieten român, de la care ma aprovizionez cu o pizza superba, ce parca are gustul de acasa.
    Cât despre frica, niciodata nu mi-a fost mai frica de ceva decât de mine însumi si de efectele imprevizibile care mi-ar marca si schimba traiectoria existentei deviindu-ma de la Calea, Adevarul si Viata vesnica, în aceasta dimensiune a relativismului si surprizelor nelimitate, 3D, cauzate de deciziile luate la un moment dat, în calatoria atemporala ca fiinta rational-sentimentala vie. 🙂
    Mult succes, binecuvântari eterne si bucurii în toate aspectele vietii,draga diana !

  5. Deci mai sunt și eu. Am 32 de ani și m-am urcat o singură dată pe bicicletă. Aproape m-am unit cu pământul și nu am mai âncercat de atunci. Deci, Bună, sunt Otilia și habar nu am să merg pe bicicletă. Sunt singurul adult din gașca noastră de prieteni de care râd și se miră toți: Cummmm??? Nu știi să mergi pe bicicletă. Ei bine, nu. Îți doresc succes. Să înveți repede. 🙂

  6. Bafta multa cu mersul pe bicicleta! Mai am si eu prietene care inca nu stiu sa mearga pe ea sau mai bine zis nu au invatat. Sigur o vei da gata si tu! Dar mie imi era frica de condus. Tot visam ca mergeam cu masina si stiam ca nu am permis si faceam tot felul de nebunii. Si totusi, ramaneam intreaga. Ei bine, visul meu s-a realizat pana la urma, in ideea ca acum am si permis. Cert e ca nu ma mai visez la volan. Dar cine stie ce voi mai visa si apoi voi pune in aplicare? Provocarea cea mai mare pe care mi-am dat-o in prezent este sa ma apuc odata de scris cartea la care ma tot gandesc de cativa ani. Dar oare trebuie sa visez asta mai intai ca mai apoi sa si trec la treaba? Uuuuf!

  7. Succes la biciclit, de-abia astept sa ti vad progresele! Cat despre temeri…ma tem ca ma tem prea mult, imi fac un milion de griji, provocarea este sa mai scap din ele.

  8. Chiar de am căzut de pe bicicletă în toate modurile posibile, tot nu m-am lăsat. :)) Fricile mele sun un pic mai puțin fizice, să zic așa. Articolul tău e foarte bun și îți doresc mult succes!

  9. Cred ca premiul ar trebui sa fie o bicicleta;)) cea mai mare frica a mea este cea de inaltime… ma asteptam sa zici ca iti e teama de orice altceva, dar nu de bicilcleta! Foarte haios articolul!

  10. Foarte fain! Eu paralizez cand vad gaste. Incerc sa mi le imaginez ca sunt doar un biet „Uncle Waldo” din Pisicile aristrocrate, dar jur ca atunci cand le vad cu ssss venind spre mine singurul gand imi e: te pun pe varza! Sau pe pizza de azi inainte 😁

    1. Ah, avea bunica la țară… Erau cam înfricoșătoare cu sasaitul lor! Ar merge pe pizza, poate și cu varză. Am văzut că cei de la Dodo tot fac combinații năstrușnice 😂

  11. Felicitari, draga Illusion pentru participarea in Super Blog si pentru postarea minunata.
    Si poate, spor la parcurs kilometri pe noua bicicleta.
    Eu nu stiu sa merg inca pe bicicleta, deci nu as sti sa descriu senzatia. Inca. 🙂

  12. Bafta cu bicicleta. Te sfatuiesc ca pizza sa o mananci dupa plimbarea cu bicicleta, nu inainte. Just to be safe. 😛 Mie imi e maxim de frica sa inot. Nu imi e frica de apa, merg pana la gat in ea, dar ma panichez maxim daca e vorba de inotat si ma duc la fund ca bolovanul. Asta cred ca ar fi cea mai mare provocare, sa trec de teama asta.

  13. Legat de bicicleta, ti-as recomanda o trotineta electrică. Fără efort și senzații tari cat cuprinde. Te ocupi doar de echilibru, fiind cu picioarele pe pământ. ☺

    Mie îmi este frică de înălțime, mai ales de abisuri. În avion nu am probleme… Includ aici și înălțimile la care ajungi în viață (de ajuns nu e problemă), dar cu cât ajungi în zone mai înalte cu atât e mai greu sa te menții.

    1. Uite c-ar fi o idee bună 🙂 Da, e ciudată senzația aceea când ajungi pe marginea unui abis, nici mie nu îmi place… Avionul, înălțimile vieții sunt mai ușor de suportat, dar și aici (mai ales la al doilea tip de înălțimi) trebuie să te menții 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.