Flori puse la păstrat
Asta mi-a rămas
Pe post de
Scrisoare de-adio.
Ce crud ai fost cu mine,
Hnum*!
Flori puse la păstrat,
Presate-ntre slove
Uitate de timp,
Le țin cu sfințenie
Căci ele-au captat
A sa atingere.
Flori puse la păstrat -
Un soi de
Amintiri încapsulate-n
Petale bătrâne
Și-n vorbe hapsâne.
Atât mi-a rămas.
*Hnum = divinitate primordială în mitologia egipteană, creatorul zeilor. Conform legendei, acesta a făurit omul pe o roată de olărit.
Articol scris pentru Cuvintele de Luni – o acțiune a Grupului Viață de Blogger. Alte articole participante:
- Dincolo de timp
- Atingerea florii de mac
- Scrisori de dragoste pentru clipa în care voi fi prea bătrână să le scriu
- Născocire
- Întâia poveste de neadormit
- Azi vin cu flori și-ți scriu o scrisoare
- O tâmplă rezemată de o petală de floare
- Doamna Miau și Gașca din Cartierul Nou- capitolul 3
Reclame
Dureros de frumos.
Mulțumesc 🙂
Superbe versuri! Voi pune link catre articolul tau la mine pe site.
Mulțumesc, Irina!
Cu drag!
Cred ca sunt cele mai nobile si mai fragile piedici in calea uitarii. 🙂
Daaa, și eu cred asta 🙂
Sunt tare frumoase, duioase, triste dar minunate!
Mulțumesc, potecuță!
Cand doar atat ramane, este cumplit de dureros! Dar cel mai nedrept mi se pare ( sau ma insel!?) ca doar ea striveste-ntre file amintiri…
Poezia!? Minunata!
Mulțumesc, Aurelia… Așa e, e nedrept, revoltător, crud să fii singurul măcinat de amintiri.
Minunat! O poezie scurta, dar intensa. Felicitari!
Mulțumesc 🙂
Florile presate care ne amintesc ca unele amintiri dor….
Exact..
Orice floare vie are radacinile-n pamânt
chiar daca iarna par ca-n amintiri mai sunt
În primavara germineaza iarasi din Cuvânt
în raze de Lumina, ploaie, cu petalele în Vânt…
O saptamâna binecuvântata,cu bucurie, liniste si pace în Suflet, draga Diana !
Mulțumesc, Iosif! O săptămână minunată!
Să fie și amintirile doar flori uscate? Ar avea și durerea asta parfum de frumusețe, dacă ar fi așa!
Minunat! ❤
Mulțumesc 🙂 ar fi bine ca amintirile să fie flori uscate, dar doar unele sunt, restul sunt spini…
Uneori mă întrebam cum de pot florile puse la păstrat să stocheze atâtea amintiri. Deși uscate, atât de vii…
Profunde versuri!
Mulțumesc, Dana! Amintirile le sunt impregnate în petale, iar când acestea se usucă, amintirile cristalizează.
Eu le-aș arunca și pe acelea, pentru ca generează amintiri care probabil dor
Da, ar fi o soluție 😁