Ramona 9

Ramona s-a desprins din brațele mele. Totul pare ireal. Zâmbește din toată ființa. Zâmbesc. O cuprind din nou în brațe. Își afundă fața în pieptul meu.

sursa foto: unsplash.com
sura foto: Unsplash,com

Au trecut trei luni de la primul nostru sărut. Acum stăm amândoi în fața unui perete mare din sticlă prin care se văd zgârie-norii. Suntem în New York căci Ramona a fost invitată să-și arate tablourile în cadrul unei expoziții cu tema „Noul val est-european”. Amândoi părem niște copii uimiți de niște lumini de Crăciun multicolore. O prind de mână. Se uită spre mine. Zâmbește…

Zâmbetul ei e mai frumos decât toți zgârie norii luminoși ce se întind în fața noastră.

-E uimitor, nu?

-Este, dar tu întreci orice lucru uimitor.

Tace o clipă. Privirea parcă-i e răpită de una din ferestrele luminate ale unui zgârie nori.

-O să fii mereu atât de… poetic?

-Ramo?

Din spatele nostru se aude o voce feminină cu accent slav. Ne întoarcem și vedem o blondă cu pomeți slavici, ochi albaștri. Pielea ei era albă, aproape translucidă. Nu purta niciun machiaj cu excepția unui ruj extrem de roșu. Purta o rochie de un bleumarin glacial. Toate acestea o făceau să pară o Crăiasă a zăpezii.

-Kati! Strigă Ramona uimită. Cele două se îmbrățișară.

-Și el cine e? Întrebă Kati într-o română clar stâlcită, măsurându-mă din priviri.

-El e Vlad. E un prieten.

Un prieten?

-Eu aș zice că-i mai mult la cum te privește… În fine, tu știi, mereu ai fost secretoasă. Cât stai în Marele Măr?

-Până joi.

-Ah, super, poate bem o cafea împreună! Acum trebuie să fug, am întârziat la o întâlnire. Sună-mă, am același număr! Mi-a plăcut să te văd, Vlad!

Kati se făcu nevăzută.

-Cine era?

-Kati? Una din colegele mele din cadrul proiectului de restaurare din Malta. Acum e aici – lucrează la MoMA*. Nu-i așa că e o apariție?

-Da e… Și de unde știe Română.

-E din Balcic.

-Pe bune? Mă gândeam că e și mai estică de-atât.

-Ah, tatăl ei e rus.

Încercam să fac conversație cu ea pentru a-mi alunga din cap acel „un prieten”. Dar poate exageram eu. Poate nu erau atât de apropiate și nu simțea nevoia să împărtășească prea multe cu ea. Și totuși… îmbrățișarea aia.

Ramona mă ia iar de mână.

Va urma


*MoMA = Muzeul de Artă Modernă din Manhattan

5 gânduri despre “Ramona 9

  1. Iosif

    Povestea de dragoste a celor doi protagonisti, devine din ce în ce mai interesanta si colorata, cu aceasta surprinzatoare si imprevizibila, aparent glaciala si grabita, „Craiasa a zapezii” pe nume Kati. Frumos tablou ! 🙂
    O seara si o duminica sublime, draga Diana !

  2. Pingback: Ramona 13 – Illusion's Street

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.