Chestionarul lui Proust – Poteci de dor

Oare mai are vreun rost să scriu vreo introducere? Potecuța și-ale ei poteci de dor îmi sunt dragi ca lumina ochilor (și nu nu spun asta doar pentru că rimează, ci pentru că așa e!). Potecuța a fost printre primii bloggeri pe care i-am descoperit și printre primii care m-au susținut.

Altfel spus, eu și Potecuța avem o luuuuuuungă istorie împreună. Însă nu acesta este motivul pentru care am vrut să o provoc să răspundă întrebărilor din Chestionarul lui Proust. Adevăratul motiv e că ea scrie frumos, cu suflet, simțire și pasiune pură. Potecuța e unul din acei bloggeri care nu scriu pur și simplu pentru că SCRIU și fac asta impecabil. Cuvintele sunt puține pentru a vă descrie admirația mea pentru ea și pentru tot ce face. Ce pot eu să fac e să vă invit din nou și din nou să o citiți și să o descoperiți și voi (asta dacă nu o faceți deja)!

Pentru cei care o citeați deja: considerați ceea ce urmează un soi de pisă de puzzle care să v-ajute să vă conturați o imagine a Potecuței. Pentru cei care nu o citeați: considerați interviul un imbold de a descoperi unul din cei mai frumoși oameni din blogosferă și nu numai.

Virtutea ta preferată? –  înţelepciunea de a cultiva fiecare virtute

Calitatea pe care o admiri la un om – orice calitate e de admirat dar admir mai mult ce n-am: încrederea în sine

Ceea ce apreciezi mai mult la un prieten – sinceritatea şi mai ales modul în care spune un adevăr.

Defectul principal – că nu pot alege unul singur. Toate mi se par importante 🙂

Ocupaţia ta de bază –arunc cuvinte-n aer şi nu aştept niciodată răspuns. N-am spus nimic cu asta, ştiu. Dar cam aşa-mi ocup timpul.

Ideea ta de fericire – mă bucur de lucrurile simple şi dacă nu am motive de nefericire, spun că-s fericită. Pentru mine fericirea e o stare care nu depinde de mulţi factori.

Care ar fi fost cea mai mare pierdere sau nerealizare –cred că la asta se poate răspunde abia când poţi face un bilanţ al vieţii tale. Viaţa are obiceiul să ne demonstreze că ce credeam a fi cel mai rău nu e deloc aşa şi invers, şi cu bucuriile e la fel.

Dacă nu ai fi tu, cine ai fi vrut să fii –nu mă pot pune în papucii altcuiva, m-am obişnuit cu mine, mă cunosc, mi-e comod cu mine deja. Deci tot eu. Dar cu mici îmbunătăţiri legate de unele decizii, poate.

În ce ţară ţi-ai fi dorit să trăieşti – nu am nicio preferinţă în sensul ăsta. Aş inventa o ţară în care aş pune puţin din fiecare, aş aduna toţi oamenii pe care îi doresc aproape, i-aş pune apoi pe toţi ceilalţi şi gata. Cum nu se poate asta, mi-e bine aici, cu concedii în alte ţări, unde se poate, cum se poate.

Culoarea şi floarea preferate –o culoare preferată nu am. La flori e simplu: lăcrămioarele. Şi pe locul doi freziile.

Prozatorii preferaţi –Cam fiecare carte citită m-a făcut să spun că autorul e preferatul meu aşa că mi-e imposibil să aleg.

Poeţii preferaţi – şi aici e greu dar încerc să mă limitez: Radu Gyr, Marin Sorescu, Radu Stanca, Adrian Păunescu, Lucian Blaga, Grigore Vieru.

Eroul literar preferat  – cu siguranţă cel din următoarea carte. Dacă se va evidenţia unul.

Pictorii preferaţi –Vincent Van Gogh, Pablo Picasso, Sava Henţia

Un dar de la natură pe care ţi-ai dori să îl ai – adaptarea la orice „anotimp”, la orice situaţie.

Cum ţi-ai dori să mori – împăcată. Cât mai târziu

Care este starea ta de spirit actuală -liniştită

Care sunt lucrurile greşite pentru care ai cea mai mare toleranţă –sunt tolerantă de fel. Nu pot accepta însă răul intenţionat făcut altora.

Citatul preferat Oglinda e cea mai bună prietenă a mea, niciodată când am plâns ea nu a râs de mine” – Charlie Chaplin. L-am citit recent, pe blogul lui Alex. Şi m-a impresionat, mai ales pentru că cel care l-a spus încă face oamenii să râdă cu lacrimi.

67 de gânduri despre &8222;Chestionarul lui Proust – Poteci de dor&8221;

  1. Dacă-ţi spun că m-ai făcut să plâng, mă crezi? De emoţie, de bucuria aia plină că un om aşa frumos ca tine, atât de talentat, spune ceva atât de preţios despre mine. 😳
    Diana, eşti o minune de om, nu ştiu cum să te fac să înţelegi cât contează pentru mine ce ai spus. Îţi mulţumesc cu tot sufletul!

    1. Mulțumesc, draga mea 🙂 sentimentul e același și pentru mine, e foarte emoționant să știu că un om minunat mă apreciază. Te îmbrățișez ❤️

  2. Sunt foarte de acord cu tine, Potecile de dor sunt un loc pe care il vizitez mereu cu placere, ca un fel de lume de basm sub bagheta unei zane bune.

  3. „Potecile de dor”, mi-au fost, îmi sunt si-mi vor ramâne, cele mai frumoase si placute amintiri parcurse în virtual, iar casuta aceasta cocheta, curata, cu ferestrele curate si stralucitoare, deschise spre Lumina de la Soare, întotdeauna o casuta primitoare, a fost si-mi este un reper si loc de relaxare, în calatoriile labirintice, virtuale, paradoxale.
    Diana draga, esti o fiinta minunata, iar blogurile tale promoveaza idei si valori adevarate, exprimate în cuvinte, proza, versuri, sunete, culori si simboluri superbe care asimilate sunt adevarata hrana pentru sufletele înfometate de frumusetile simple, naturale, originale.
    Sa fiti iubite, libere si fericite, etern deschise spre Lumina, parfumate, pure, stralucitoare si curate, ca florile-n câmpii de vânturile calde mângâiate ! 🙂

      1. Eu trebuie sa-ti multumesc, copila draga, si chiar ma simt onorat de a face parte din cercul personalitatilor ce-ti trec pragul.
        Casuta ta o simt oarecum si a mea, deoarece este ca o inima a blogosferei, din care iau pulsul dimensiunii virtuale !
        O seara magnifica, draga ….A ! 🙂

  4. Poteci de dor sau Dorulet ( asa mi-a venit sa-i spun…) este dintre cei foarte dragi pe care ii citesc cu inima si sufletul. Si, stiti ceva, de multe ori ma lasa fara cuvinte, pentru ca scrie intr-un mare fel…
    Pe amandoua va apreciez!

    1. Numai tu îmi spui Doruleț şi mă bucur ca un copil când îmi spui aşa!
      Vreau să te asigur că şi tu reuşeşti să îmi umpli sufletul de frumos de câte ori te citesc!
      Te pup, draga mea!

  5. Câtă încântare! Musai să ma rup un pic din haosul în care mă învârt să recuperez din plimbările de pe poteci!
    Potecuță, te îmbrățișez! Minunate răspunsuri!🤗❤

    1. Mona, potecile te aşteaptă cuminţi când găseşti tu timp. Ele nu ţin cont de timpul scurs de la o vizită la alta, păstrează căldura gândului tău şi se bucură când te întorci 😉
      Îţi mulţumesc mult, mult!

  6. Îmi place „aruncatul cuvintelor în aer”,mai ales că, de fiecare dată când scrie Potecuța, ne aruncă pe noi în aer, cu ideile sale mereu noi, mereu neașteptate aș spune. Iată că, deși o citesc de aproape șase ani, acest chestionar procustian îmi descoperă noi elemente despre personalitatea Potecuței.
    Și trebuie să subscriu la frumoasele cuvinte pe care le-ai scris despre ea!

      1. „Aruncatul” (ca și blândețea de altfel) se pare că te reprezintă, ca ocupație de bază, căci de acolo am „furat” exprimarea. Și pentru că îți place Sorescu, am să-ți spun: „Încet cu pianul pe scări”, asta ca să nu cumva să… „Tușiți”. Nu de alta, dar s-ar putea să ajungi… „La lilieci”, iar acolo este posibil să-ți amintești că ai… „Trei dinți din față”.
        Iartă-mi jocul, dar așa mi-a venit, căci după cum bine știi, și eu sunt un admirator al lui Sorescu.

  7. Da, știu că mă repet, dar asta simt când mă gândesc la tine Potecuță:
    Că ești caldă, ești bună, ești micuță dar sigură, oferi calm și încredere și cine te urmează sigur iese la liman. Din orice încurcătură, din orice rătăcire…
    Că ai o vorbă bună pentru fiecare, ești o fântână (a cuvintelor frumoase) fără fund, pacifistă și-mpăciuitoare 🤣🤣🤣 („Auraaaaa, fii cuminte, nu te certa cu oamenii!).
    A, da și miroși a ploaie de vară. Verde. 💚
    Și a curcubeu. 🌈
    Fain chestionarul, faine răspunsuri, felicitări! ❤ Vă țuc! 😘

    1. Aura, tu eşti balsam pentru orice suflet. Faci omul să râdă cu poftă, sănătos, îl faci şi să plângă trecându-l prin amintiri scoase din cufărul bunicilor, cel păstrăt în casa dinainte, îl faci să creadă îl el, să aibă curaj, îl emoţionezi din două cuvinte.
      Îţi mulţumesc din tot sufletul pentru tot ce-mi spui! Şi da, ai grijă, nu te certa! 😀 😀
      Te pup cu tot dragul!

  8. Citatul meu preferat : Problema omenirii este că oamenii inteligenţi sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proşti sunt plini de încredere./ Charles Bukowski

  9. Ce frumos! Citesc cu mult drag aceste interviuri. Într-un final am descoperit-o și eu pe Potecuța. Mai întâi am citit la Mona despre ea si așa am ajuns pe blogul ei. M-am bucurat să o descopăr și în acest interviu.

  10. Potecuță Dragă
    Doamne ferește… dapoi oameni ca voi descopăr târziu,mereu târziu .M-ai făcut să imi doresc să scriu o carte.
    Câtă căldură este in ceea ce ai etalat mai sus.Frumos,frumos tare.apoi pe bune mă vedeam pe o potecuță.potecutele cum erau odată cand eram copil ♡♡♡♡. Să fii sănătos/sănătoasă să tot scrii asa frumos.Dar parcă as citi mai mult.Unde aș putea intra?
    Să fiti iubiți

  11. Mie mi s-a părut prea scurt chestionarul. Se poate încă un episod? Curioasă din fire cum sunt, aș fi pus și o poză, ca la CV. Glumesc. Diana, mă bucur că ai dezăvorât puțin portița, să putem păși pe potecuță. Potecuță, te îmbrățișez cu tot dragul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.