Ramona 16

Fotografie de fall maple pe Pexels.com

Marga a sosit cu vreo cinci minute întârziere la meditație. Ca de obicei, e „camuflată” cu ochelari de soare imenși, un hanorac roz cu glugă sub care poartă și o șapcă neagră pe care scrie GoT. Ce diferită e din punctul acesta de vedere față de Carmina – ea adoră să fie văzută. În schimb Marga, se ascunde cum poate mai bine.

-Scuze pentru întârziere, am vrut să mă asigur că nu mă urmărește nimeni. De când am fost luați în vizor parcă sunt și mai urmărită de paparazzi. Măcar de-ar avea pentru ce… În fine. (Oftează). Tu ce mai faci? Mă întreabă ea dezechipându-se.

-Eu sunt bine.

-Sigur? Pari un pic descumpănit.

-Da… sunt bine. Doar că ieri m-am întâlnit cu Ramona și… nu știu, mă așteptam să simt ceva, orice, dar nu am simțit nimic. Nici iubire, nici ură, nici… nimic.

Zâmbește discret, dar chipul i se luminează.

-Asta e un lucru bun, Vlad. Înseamnă că ești vindecat de iubirea asta toxică. Cât s-o mai aștepți? Zece ani ai fost fidel unei amintiri. Apoi, în loc să se bucure de ceea ce îi ofereai, a preferat o pauză. Era și timpul. Acum poți fi liber și te poți uita și în jur. Există atâtea femei care ar simți că au câștigat la loto dacă ar pune mâna pe unul ca tine.

Începe să râdă.

-Scuze pentru fraza asta siropoasă, dar așa e. Eu cel puțin știu că așa aș fi…


După plecarea Margăi m-am pus pe corectat lucrări. Însă nici nu am apucat să-i pun nota 5 lui Ionescu dintr-a XII-A că am auzit soneria. Cine putea fi? Carmina, nu ea sună lung și insistent. O fi uitat ceva Marga? În sinea mea parcă încolțea speranța că e ea. Deschis ușa și… Ramona.

-Bună!

-Bună!

-Putem vorbi?

-Sigur, intră!

Ramona se așează pe canapea. O privesc și parcă văd o altă femeie, nu cea pe care am iubit-o.

-Vrei o cafea? Observ că pe masă au rămas ochelarii Margăi!

-Nu, mulțumesc. Voiam doar să-ți spun că îmi pare rău. Am greșit nespus față de tine. Nu am știut să te apreciez. De fapt nu, nu a fost vorba de asta. M-am speriat. Mă învățasem să fiu singură. Știu că nu-ți mai pot cere nimic acum, Vlad. Nu mai am niciun drept după ce te-am tot pus să aștepți. Dar adevărul e că în tot acest timp în care nu ne-am văzut am simțit un gol. Nu am știut ce e… până de curând…

-Unde vrei să ajungi?

-Țin la tine, Vlad…

-E târziu pentru asta, nu crezi? Ramona, au trecut 10 ani. Timp în care te-am venerat ca pe-un soi de zeitate păgână. Apoi tot tu ai dispărut. Acum vii și-mi spui asta. Nu crezi că ești cam egoistă? Cât crezi că mai puteam rezista?

-Ai dreptate… Îmi spune ea ridicându-se. Privește în jur și observă ochelarii. Îmi pare rău, nu o să te mai deranjez. Să fii fericit!

Parcă se evaporă din casă. Marga are dreptate. Cât mai era să o aștept? Marga… Marga… Îmi scot telefonul și o sun.

Final

35 de răspunsuri la „Ramona 16”

      1. De tine!? Nuuu!
        De poveste!? Nuuu!
        De final!? Recunosc ca mi-as fi dorit ca macar in poveste sa aiba fata asta alta soarta…ti-am spus eu ceva despre asemanarea mea cu ea, dar, vezi tu, viata are alte planuri cu fiecare. E scris in stele drumul nostru!? Asa cred, ca prea dam, uneori, cu piciorul in tot ce ne iese-n cale…
        Te imbratisez!

  1. Nu știu dacă asta e finalul pe care îl doream. Dar viata nu are întotdeauna doar nuanțe de roz, iar personajele tale o demonstreaza din plin. Și par mult mai reale asa, cu temerile lor, cu speranțele și lecțiile învățate uneori mult prea târziu.
    Da, mi-a plăcut Ramona!

    1. Mulțumesc 🙂 A fost mai mult povestea vindecării lui Vlad de Ramona, decât povestea lor de iubire. Inițial mă gândisem la alt final, dar apoi am realizat că era prea.. ireal, prea era totul poezie, în viață (din păcate) nu e așa 🙂

  2. Frumos a decurs aceasta poveste, iar contextul în care s-au realizat si spatiul în care s-au desfasurat evenimentele, au dus personajele principale spre un final care era oarecum previzibil, însa este o poveste fictiva extrem de autentica si asemanatoare cu realitatea contemporana, în care dragostea adevarata este un vis, o iluzie mult visata de tânara generatie neexperimentata, care flirtreaza si se joaca cu aceste sentimente periculoase, iresponsabili, înselati de atractii aparente si senzatii tari, inconstienti de efectele secundare, triste, dureroase, tragice si adeseori mortale.
    Viata le-a dat o lectie celor doi protagonisti, iar pe viitor vor fi mai precauti cu aceste iubiri de la distanta si încredere oarba,”blestemata”,a unui om în alt om.
    Un Weekend minunat, binecuvântat, draga Diana !

  3. Mama a fost telefonista, deci am crescut in Palatul Telefoanelor. Adoram sa ascult conversatiile telefonice din centrala. Ma mai si sunam de pe numerele lor pe cine aveam eu chef. Deci… eu vreau un rezumat la ce a vorbit la ultimul telefon 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.