Sper că nu v-am plictisit săptămâna aceasta. Astăzi e timpul pentru ultima oprire din acest maraton, o poveste scurtă, dar intensă precum un dans arăbesc: Maktub.
Povestea poveștii: cum am scris Maktub?
Nu, de data aceasta nu am mai scris povestea în timpul facultății sau masterului. Eram absolventă de aproape un an și eram deja la al treilea job: agent relații client pentru Amazon Spania. Lucram de-acasă așa că profitam și-mi desfășuram munca pe muzică. Așa că într-o zi am ajuns al o piesă din serialul Clona și atât mi-a fost…
Eu pe vremea aceea
Încercam să împac scrisul cu jobul. Și-mi ieșea un pic mai bine ca acum.
Părerea mea recitind Maktub
Oare de ce nu am făcut povestea asta mai lungă de 3 episoade? Oare de ce? Puteam. Merita. Ce a fost în mintea mea?
Povestea pe scurt sau Ce ar scrie pe coperta IV dacă ar fi o carte
Alimah fuge de destinul ce părea să îi fie ales de familie. Ajunge la barul The Fez unde pare că trăiește o viață ideală. Însă îi va fi mai bine acolo? Sau destinul ales de ea va fi și mai crud decât cel ales de familie?
Opinie generală
Frumos, dar trebuia să scriu mai mult. Am fost tare zgârcită…
Illusion's Street 
Superba aceasta proza scurta, iar personajele (cred eu) chiar se comporta în realitate astfel. Am colegi musulmani care ori de câte ori vad o femeie mai aratoasa trecând pe alaturi, îsi exprima verbal sentimentele primare de care sunt majoritatea barbatilor obsedati, si m-am gândit ca radacinile multor români din Tara Româneasca si Moldova sunt de etnie islamica, astfel se explica multele violuri si perversiuni de la care nu se pot abtine nici slujitorii bisericilor crestine. 🙂
O duminica sublima, draga Diana !
Mulțumes, Iosif 🙂 Interesant gând, poate chiar așa e 🙂