Ce nu știu ei despre mine

ce nu stiu ei despre mine
sursa foto: @css pe unsplash.com

Ce nu știu ei despre mine e că la pantofii cu toc și la toate celelalte accesorii de femeie modernă sunt doar atât: obiecte vestimentare. Eu sunt o visătoare. În lumea mea nu e loc de frivolitatea lor. Aici oamenii încă se salută, spun „Mulțumesc” și „Îmi pare rău”, nu se jignesc și nu aruncă cu presupuneri. Tot aici, munca cinstită e singura ce te înnobilează, nu bolidul care costă mai mult decât garsoniera în care locuiești.

Ce învechit, nu? Cine mai pune preț pe toate acestea? Cine? În ziua de azi tot ce pare să conteze e câte persoane calci în picioare pentru a-ți atinge scopul, câte minciuni spui, câte „cunoștințe” poziționate strategic ai. Am rămas în urmă, vremurile m-au depășit de mult, nu?

Dacă nu ești ca ei, te vor strivi! Dar dacă eu nu vreau să fiu ca ei? Dacă eu nu vreau să-mi calc pe principii? Mă încăpățânez să cred că poți ajunge sus și stând în banca ta, făcându-ți treaba.

Mi s-a întâmplat de câteva ori să mă întâlnesc cu diverse persoane și să mă-ntrebe: „Lucrezi la birou la uzină, ai dat bani, nu?” sau „Poți să-mi spui și mie cum se procedează, la cine trebuie să mergi?” sau „Poți să-l bagi și pe X la tine?”. Răspunsul meu este, indiferent de întrebare, „NU”. Pentru a ajunge la „uzină” am învățat și-am mai trecut și prin alte joburi – unele mai plăcute, altele nu. Puteam alege calea ușoară, asta dacă o consideram o opțiune, dar nici măcar nu mi-a trecut prin cap. M-am trezit dimineața, am făcut naveta, am lucrat și 24 de ore încontinuu, am lucrat și la birou, și în picioare, și în frig, și la căldură. Nu am dat niciodată înapoi. Așa am ajuns unde am ajuns și continui să muncesc pentru a ajunge și mai departe.

Sunt berbec. Poate din acest motiv nu-mi place calea ușoară. Poate din acest motiv mă încăpățânez și nu mă las până nu iese totul cum vreau eu. Sau poate că așa am fost educată. Sau poate ambele, dar mai contează? Sunt defectă într-o lume în care toți preferă scurtăturile și plicul cu bani băgat în buzunarul cui trebuie. Am văzut asta încă de mică și nici până azi n-am înțeles. La ce-i mai dai bani dacă omul ăla e plătit deja pentru ceea ce face?

Sunt defectă, e clar. Asta nu știu ei despre mine: mă îmbrac ca ei, dar la interior sunt atât de diferită încât par de pe altă planetă.

Reclame

26 de răspunsuri la „Ce nu știu ei despre mine”

  1. Îți spun eu ce faci, devii o lupoaică singuratică. Oluptătoare împotriva sistemului, o paria aruncată într-un colț laolaltă cu toți ceilalți care nu se supun regulilor. Devii tabu. Îți spun, drumul ăsta e greu, dar satisfacția fiecărui pas, merită prețul plătit.
    Îți asumi?
    Nu? Atunci nu te mai rățoii la ei că vor prinde pică pe tine și nu numai că te vor arunca la ghenă, dar nu te vor mai primi înapoi niciodată. Și vei suferi.
    Încă o dată:
    – Îți asumi? Da?
    Atunci bine ai venit în club, proscriso!
    Frumos!
    Te citesc de fiecare dată cu plăcere, Diana!
    Felicitări!

  2. Felicitări! Nu esti singura, sunt multi oameni ca tine, oameni frumosi pe care ii apreciez de fiecare data.
    P.s berbecul e o super-zodie, be proud❤

  3. E foarte dificil să fii unica împotriva sistemului corupt și murdar. Psihologic e greu. Am făcut și studiile de licență, și cele de masterat, de doctorat. Am fost ( și am rămas, de fapt) cu educația primită de părinți că tot ce faci în viață , trebuie să faci cinstit și cu demnitate. Am lucrat, zbătându-mă ani în șir pentru dreptate și liberatate. Da, libertate psihologică. M-am împotrivit ,,regimului ” instaurat de șefa mea. Nu am vrut să fiu cea care îi șterge papucii și îi linge fundul ( scuzați-mă pentru așa expresie). Chiar i-am zis odată: ,,Pot face ceva din respect, dar nu din frică și slugărnicie.” Am fost denigrată, urmărită, ,,maltratată” psihologic. Îmi părea că îmi voi ieși din minți. Însă am rezistat! Și nu îmi pare rău deloc! Acum nu mai sunt acolo, așa a decis viața, apoi eu. Dar nici ea nu mai ocupă postul pe care l-a avut. Bumerangul!
    Sunt și eu defectă precum zici tu, dar nu regret nici o secundă! Știu că sunt cine sunt și nimeni nu mă poate preface în marionetă și robot fără scrupule.
    O seară frumoasă să aveți!

    1. Îmi place să cred că fiecare primește ce merită, mai devreme sau mai târziu. Mai bine defectă decât una de-a lor, cel puțin asta cred eu – și cred că și dumneavoastră! O zi frumoasă!

  4. Paradoxal, înca din pruncie, fiind în vacantele de vara „strungar” la turmele de oi ale satului, pastorite de unchiul meu Iosif, adoram sa prind berbecii de coarnele lor spiralate si sa ma bat cap în cap cu ei, era jocul meu preferat pe dealurile pe unde doar turmele de oi si câinii de la stâna îmi erau parteneri de joaca. 🙂
    O zi binecuvântata cu liniste, bucurie si pace în Suflet, draga Diana !

  5. Din păcate sunt mulți oamenii care contribuie la un astfel de sistem de „călcat în picioare”. Îmi aduc aminte de mulți părinți când eram în școală generală, care mereu aduceau „daruri” ca nu cumva profesorul să se poarte urât sau să îi dea notă mică copilului.
    Mă bucur că părinții mei nu au făcut așa ceva vreodată. Și să știi că s-a simți diferența.

    1. Lucrez la Automobile Dacia, într-un departament de inginerie. În oraș tot ce e pe platforma Automobile Dacia e numit „uzină”, indiferent că e muncă de birou sau de producție 🙂

  6. Ştii ceva!? Eşti cea mai perfectă defectă! Rămâi aşa! E greu, foarte greu, dar e atât de bine să ştii ( în adâncul sufletului tău!) că nu eşti ca ei. Şi pun în paranteză ceva despre mine!
    ( Am o vârstă. E a mea! Dar, stupoare pentru multă lume, nu am riduri! Şi sunt mereu întrebată ce fac şi de ce nu am!? Ce să le spun!? Că totul porneşte din inimă şi suflet!? E prea complicat pentru ei să înțeleagă…)
    Rămâi aşa cum eşti! Dar mai ales zâmbeşte, chiar dacă, uneori, îți vine să urli!

    1. Mulțumesc, draga mea Aurora Borealis 🙂 îți spun așa pentru că ți se potrivește tare bine alăturarea asta, ești un un suflet frumos și veșnic tânăr. Așa vreau să fiu și eu 🙂 P.S. O să zâmbesc mereu 🙂

  7. Nu demult scriam ceva pe pagina mea, ceva in genul acesta
    „Am învățat că, sub haine obișnuite, traiesc suflete mari. Am învățat că, sub haine de lux, se ascund doar oameni. ” Atat. Multumesc pentru frumusetea cuvintelor tale.
    Silvia Gurau

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.