Jurnal de scris + o recomandare – 11 august 2019

Săptămâna aceasta nu prea am scris. Pur și simplu nu mi-a stat mintea o clipă. Știu, îmi făcusem planuri mărețe, dar viața nu ține cont de ce vrei tu să faci. În curgerea ei mai sunt și cotituri bruște. Tu, ca simplă ființă, nu poți face altceva decât să i te supui.

Nu voi intra în detalii despre ce s-a întâmplat. Cu timpul am învățat că unele lucruri e bine să le ții pentru tine. Oricum lumea nu înțelege. Mulți cred că un blog e doar o spovedanie publică. Ei bine, pentru mine nu. Blogul e doar o ferăstruică spre un colțișor al sufletului meu. Nu poți vedea tot. Te-ai cutremura dacă l-ai vedea pe tot. Poate m-ai urî sau poate m-ai compătimi. Nu-mi trebuie nici una, nici alta. Așa că las să se vadă doar ce vreau eu și prefer să spun doar atât: am avut o săptămână grea în care nu am scris, iar toate celelalte lucruri le-am făcut din inerție.

Fiind atât de prinsă, nici nu am mai notat articolele care mi-au plăcut în mod deosebit. Și asta tot scris era, nu? Totuși, pentru că oricât de tristă și ciufută aș fi în unele zile, nu pot fi zgârcită. În 29 de ani nu am reușit să învăț asta. Așa că astăzi am decis să combin jurnalul de scris cu recomandările. De ce fac asta? Pentru că nu am putut să nu remarc blogul lui Alex Popa – Neguțătorul de visuri – și poveștile lui tare bine scrise. Nu cred că puteam face recomandare mai bună, parcă povestirile lui se asortează cu starea mea de spirit.

Eh, singurul lucru la care pot spera e un nou început. Poate de mâine.

❤ D.

Reclame

10 răspunsuri la „Jurnal de scris + o recomandare – 11 august 2019”

  1. Salutare!
    Sunt de-acord cu tine, un blog nu e deloc o mărturisire, ci doar niște impresii, concluzii, experiențe de viață expuse pe o ,,foaie” virtuală.
    Îți doresc să ai în jur cât mai multă pozitivitate și desigur multă răbdare și sănătate!

  2. Suntem pe aceeaşi lungime de undă! Toată săptămâna nimic, ba, vorba ta, multe stupizenii, fără sens (din punctul meu de vedere!). Şi, ai dreptate, blogul nu este o spovedanie! Nu este!?? Ba da, este, doar la alt nivel! La nivelul acela în care nu trebuie să citeşti, ci să intuieşti dincolo de cuvinte! Eu am înțeles multe, dar n-o să spun nimic…
    Aş fi vrut să-mi iau rămas bun de la prietenii virtuali, să le spun că voi lipsi o vreme…şi!? Nimic! Peste două săptămâni, voi apărea ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, din alt loc, dar tot eu, şi nimeni nu va bănui că Aura „a fost cu capu-n nori” şi la propriu şi la figurat! Dar ție musai să-ți spun!
    Mi-e dor de ochii albaştri ai oceanului…
    Să-ți fie sufletul plin de lumină!

    1. Eu numai făcusem blogul, aveam doar vreo două articole și doream să-l dezactivez, să-l șterg, să nu fie nici urmă de blog. Dar… Cele mai apropiate mie persoane au insistat să scriu mai departe și cum au zis ,, să nu mă fac nebună” 🙂
      Știți ce mă deranjează, atunci când fiecare literuță din articol e tratată ca o celulă a biografiei mele. Nu mai este chiar așa, voi mă înțelegeți cel mai bine. Da, este și biografie, dar mai mult un fel de ,,observări”.
      Ce să vă mai zic altceva decât: Scrieți, scrieți și iar scrieți! E pentru suflet, pentru creier, un fel de ,,catharsis” virtual 🙂
      O seară bună și uitați de tristețe!

      1. Cunosc foarte bine sentimentul pe care îl ai atunci când toți cred că te au sub lupă, dar eu au doar un fragmențel infim de suflet. Și da, scrisul e un medicament bun pentru suflet. Eu scriu și sper că și dvs. O seară frumoasă!

    2. Da, blogul e o spovedanie mai voalată – uite nu m-am gândit la asta. O confesiune în care tu spui atât cât vrei, iar cititorii înțeleg ei (cei care înțeleg). Drum lin, Aura mea. Eu te aștept cumințică aici 🙂

  3. Eu te iubesc asa cum esti „berbecuto”, (cu tot respectul) deoarece te cunosc poate, mai bine decât te cunosti tu însuti, iar dincolo de aparente, Sufletul tau de o mare sensibilitate, ascunde un caracter si o personalitate puternica, cu care nu m-as pune… 🙂 ))
    O seara si o saptamâna plina de liniste, bucurie, pace si iubire în Sufletu-ti frumos, draga Diana !

    1. Nu știu cât de bine mă cunosc ceilalți, din moment ce uneori nici eu nu mă cunosc. Oamenii sunt un mister până la urmă 🙂 O săptămână minunată, Iosif!

  4. „Misterul” a fost (dez)legat, în urma cu doua milenii, iar de atunci, câtiva oameni inteligenti l-au „legat” si îl tin ascuns îngropat în (sina)gogi, abis(erici) si (mos)chei… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.