Toamnă citadină

M-am trezit în zgomotul mașinii de spălat a vecinilor de deasupra. Huruie de parcă zici că acum se va dezmembra lansând. Adina, în schimb, doarme adânc. Zici că-i un copil. Mă ridic din pat și mă duc în bucătărie. Umplu ibricul cu apă, amestec rapid niște cafea și-o pun pe foc. Aștept să dea în fiert și-apoi opresc focul. O las să se răcească, urăsc cafeaua caldă.

Deschid fereastra și-mi aprind o țigară. Cerul e la fel de gri precum blocurile. Dezolant. Uneori mă simt de parcă locuiesc într-un soi de azil, nu într-un oraș mare. Niște ciori croncăne în zborul lor spre… cine-știe-unde de parcă s-ar lua la întrecere cu mașina de spălat a vecinei mele pe care acum o aud mai în surdină. De undeva sunt izbit de un miros familiar și drag: plăcintă cu mere. Sigur e doamna Alexandrescu, ea face cea mai bună plăcintă cu mere din câte am gustat. Pune multă scorțișoară- cred că ăsta e secretul ei. Mereu când face îmi dă și mie și-mi zice că semăn mult cu Ștefan, băiatul ei plecat în Irak. Doamne, mirosul ăsta de plăcintă proaspăt scoasă din cuptor și îmbibată cu mere și scorțișoară m-a făcut să uit și de țigară și de tot.

Mașina de spălat a vecinei s-a oprit și ea. Ciorile au trecut. E timpul pentru un alt „concert” matinal. Ce timing perfect! Carmen din blocul de vizavi țipă iarăși la bețivul pe care-l numește soț și care, se pare, abia cum ajunsese acasă. De când stau aici, în fiecare sâmbătă dimineață, învăț înjurături noi. Dar îmi e milă de biata femeie…. Nu înțeleg cum de mai stă cu un așa individ. Glasul ei tot mai ascuțit parcă face să tremurele până și frunzele din puținii copaci rămași după marea lărgire a parcării din luna iunie a anului curent. Și, colac peste pupăză, uite că tocmai acum cade și prima frunză gălbejită peste asfaltul încă negru.

O doamnă pe care n-o cunosc își plimbă cățelul – unul din ăla mic și flocos – prin parcare. Se oprește fix în dreptul mașinii bețivului, un Cielo de seamă cu mine, ridică lăbuța și… Eh, uite fix asta merită. Zâmbesc, iar doamna trece mai departe. Carmen a dat în plâns. Câteva frunze se mai aștern pe asfalt.

Simt cum din spate mă învăluie un miros cunoscut și drag. Miroase a fericire și-a proaspăt. Miroase a măr verde și suculent, a flori și citrice. E parfumul Adinei. Ea îi spune Be Delicious, eu îi spun Be Adina. Atât de mult i se potrivește. Mă întorc și-i văd ochii verzi zâmbind. O tare în brațe. Și o sărut.

Chiar dacă suntem din lumi diferite, eu de la țară, ea de la oraș, nu-mi puteam dori un început de toamnă mai frumos decât ăsta – alături de ea.


V-a plăcut? Eu sper că da? Iar dacă vreți mai multe povești cu iz tomnatic, vă invit să intrați la Mirela pe blog unde veți vedea ce au mai scris ceilalți povestitori din Clubul Condeielor Parfumate!


30 de răspunsuri la „Toamnă citadină”

  1. Ohhh, nimic, dar nimic nu se compara cu dragostea….
    Poate doar parfumul bun de placinta cu mere toamna, care vesteste venirea iernii si senzatia de cald si bun si bine de acasa 🙂
    Povestea ta cu parfum de mere si ochi verzi intr-o realitate cenusie in care, in nunate diferite, ne zbatem toti, e tare frumoasa! 🙂

  2. Cât de frumos…Iubirea lor are savoarea merelor dulci!
    Nu-i de refuzat nici plăcinta doamnei Alexandrescu, ba chiar ne poate oferi și nouă, sigur îi dăm nota maximă! 😛
    Frumos, o dimineață care s-a luminat cu aroma scorțișoarei din merele dulci, a parfumului Be Delicious și, evident, a iubirii! 😉
    Te felicit, am citit cu drag! 🙂

  3. Ce frumos! Am și văzut-o pe Adina abia trezită din somn și am simțit mirosul iubirii, amestecat cu cel de la plăcinta doamnei Alexandrescu. Un tablou minunat ai pictat cu ajutorul literelor, dragă Diana!
    Te îmbrățișez!

  4. Minunată povestea ta, Diana! Este adevărat că parfumul iubirii împletit cu cel de mere nu poate naște decât ceva frumos. Griul cotidian ne îndeamnă pe toți să evadăm prin citit sau scris și ce memorabile sunt aceste întâlniri!

    Zile senine și fericite! 🙂

  5. Se pare ca peste tot decoleaza cate o masina de spalat cand ti-e lumea mai draga :))),
    Placinta cu mere este delicioasa. Ce dor mi s-a facut :D! Cred ca voi avea ocazia sa fac cat de curand (mere sa gasim… ma ofer voluntar sa le curat si tot tacamul).
    Be Alina este cu siguranta un nume potrivit pentru parfumul iubirii tale :).

  6. Facand slalom printer parfumurile povestii parfumate … tu m-ai adus la realitate! Si ce placut … noroc ca mai avem în viata si personae „delicioase”! 🙂
    Mi-a placut cum ai scris … chiar foarte mult! Multumesc!

  7. Acum cand citesc ce ai scris, imi dau seama ca prin bloc pe la noi nu prea simt mirosuri de placinta, ci mai mult de… friptura! 🙂
    Cred ca multa lume prefera sa cumpere desertul preferat, desi nu se compara cu deliciile facute in casa.
    Mi-a placut povestea ta. Intamplator stiu parfumul si intr-adevar este deosebit.
    Multumesc pentru reamintire…
    O toamna minunata sa ai!

  8. Si eu am o vecina asemanatoare. Ma refer la cea cu masina. Ea o foloseste ceva dupa miezul noptii si incepand cu ora 5 se apuca de mancare. Este mirific mirosul de tocanita la 6 si ceva dimineata. Sau ciroba intr-o zi de tu nu ai un ou in frigider.
    P.S. Vecina are casa facuta pe un perete al casei mele. Prin pod vine miroeul de mancare iar masina de spalat este lipita de perete.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.