Răspunsurile mele la întrebările voastre

sursa foto: Canva.com

Eh, iată că e vremea să vin și cu răspunsurile întrebărilor pe care mi le-ați adresat cu ocazia concursului aniversar. Trebuie să recunosc, nu mi-a fost deloc ușor să răspund la ele, iar câștigătorul l-am ales greu… tare greu. Dar până atunci, zic să nu vă mai țin pe jar 🙂

Anaphielle (Dana mea dragă) m-a întrebat: Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat de-a lungul anilor?

Lecții? Hmm, în materie de blogging ar fi următoarele:

  • Asumă-ți ce-ți iese din tastatură, ce faci, cine ești;
  • Fii constant și consecvent;
  • Nu fă compromisuri atunci când vine vorba de ceea ce scrii.

În viață, ar fi tot cam aceleași, un pic adaptate, logic!

Adi Lazăr a vrut să știe ce aș face dacă aș „ajunge în situația (nefericită, dar obligatorie) în care ai avea de ales între citit și ciocolată” la ce aș renunța?

Greu de ales. Din trei vicii pe care le am, Adi mă pune să aleg între două. Ei bine… cred că la ciocolată – până la urmă fac o prăjitură cu cacao (nu cu ciocolată, sau cremă de ciocolată, doar cacao) și asta e 😆

Alla m-a întrebat: Dacă ai vrut să renunți te citez din textul tău, ce te-a motivat totuși să continui?

Faptul că oamenii mă citesc. Mi s-a întâmplat să nu mai scriu luni întregi, dar notificările să tot curgă. Chestia asta m-a impulsionat teribil, până la urmă nu scriu bălării (cum uneori mi se pare).

Geo mi-a pus o întrebare 2 în 1 tare faină: Cum îți stabilești ordinea articolelor și cum alegi subiectele?

Pff, e cam greu de explicat. Subiectele îmi vin pur și simplu. Când merg cu autobuzul, ascult muzică, merg la supermarket, citesc, mă uit la un TED sau la altceva util, chiar și când fac curat. Mi le notez rapid în OneNote (defect profesional), iar la final de săptămână recitesc și stabilesc ce intră și ce mai merge lăsat în stand-by (aici intervine mult inspirația de moment). Acesta e procedeul meu.

Aura mea de la eco vrea să știe când mai am timp de citit?

Răspunsul aici e: când apuc 😆 Bine, adevărul e că am reînvățat să citesc în autobuz așa cum făceam în studenție și în timpul primelor joburi. Altfel nu aș reuși să citesc mai mult de 10 pagini pe săptămână.

Potecuța e curioasă în legătură cu următoarea chestie: Dacă, prin absurd, ai fi obligată să îţi redenumeşti blogul cu titul unei cărţi, care crezi tu că s-ar potrivi cel mai bine străduţei tale?

Îmi place mult cum sună titlul ultimei cărți a Dianei Farca: Spitalul de suflete. Până la urmă ăsta a fost scopul inițial al străduței: să aline.

Dana mă întreabă: Ce nu te-a lăsat să renunți la a scrie, la blog?

Așa cum am scris mai sus, faptul că oamenii mă citesc. E teribil de frumos să știi că ești citit.

Emil mi-a pus 3 întrebări, cine altcineva putea face exces de zel?

1. Cum alegi unde postezi un articol, aici sau pe celălalt blog?

Aici am rămas cu lucrurile mai de suflet: creații (pseudo-)literare, lucruri un pic mai personale (cum au fost amintirile de Crăciun postate recent). Pe De-ale Dianei scriu despre lucruri mai ancorate în real gen bullying, despre cărți, despre alte pasiuni ale mele (bucătăria, moda), călătoriii – e un blog de lifestyle.

2. Cum crezi că ai fi fost astăzi dacă NU ai fi avut blogul/blogurile?

Banală, plictisitoare. Fiecare om trebuie să aibă un lucru despre care să povestească, blogging-ul e lucrul meu.

3. Care este cel mai rău lucru care ţi s-a întâmplat din cauza blogului/blogurilor?

Rău… pfff. Nu există lucru rău. Există doar situații din care înveți. Cel mai rău a fost când mi s-a furat portofelul pentru că eram prea ocupată să răspund la comentarii pe blog. Noroc că era un portofel nou, pe ăla vechi – cel care urma să fie înlocuit când ajungeam acasă – îl aveam dosit bine, în alt buzunar al genții. Ah, și-ar mai fi acel moment când am dat share unei campanii umanitare false. De atunci am învățat să verific de 10 ori înainte de a posta o dată.

Oana a vrut să știe și ea dacă îmi fac un plan al articolelor.

Ei bine, cum i-am răspuns și lui Geo, da. Și pentru că mă simt darnică, iată planul articolelor pe săptămâna viitoare (pentru ambele bloguri):

Scuze pentru lipsa diacriticelor și a cuvintelor subliniate, am făcut o captură din OneNote fără a edita.

Ultima întrebare vine de la Almona: pe când primul roman inspirat din povestirile de pe Illusion’s street?

Într-adevăr, mă așteptam să-mi pună cineva întrebarea asta. Poate că la un moment-dat va veni și o carte. Nici eu nu știu. Cândva, lucram la una, dar să zicem că eu am crescut și mi-a rămas mică. Nu mă mai regăsesc în ea. Dar nu am exclus definitiv posibilitatea publicării unei cărți – fie ea roman sau volum de proză scurtă. Când? Nu știu nici eu. Pentru 2020 mi-am propus să mă concentrez pe blogging.

Avem răspunsurile, dar câștigătorul?

Am primit întrebări interesante, unele m-au pus chiar în dificultate. Însă întrebarea Potecuței chiar m-a surprins, așa că ea câștigă „marele premiu” – o carte la alegere + încă ceva. O s-o rog când are timp să mă contacteze pentru a stabili ce și cum 🙂

11 gânduri despre &8222;Răspunsurile mele la întrebările voastre&8221;

  1. Eu? Dintre toate întrebările astea deosebite, a mea e aleasa? Doamne, ce surpriză frumoasă!! Îţi mulţumesc din toată inima mea!
    Şi eu aş împărţi premiul cu toţi. Dar cred că nu se poate asta.
    Vă mulţumesc tuturor pentru felicitări!
    Draga mea, te rog eu mult, mult, dă tu un buzz pe mail să nu greşesc eu cu adresa ta!
    Încă o dată, mii de mulţumiri!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.