Un nou început – 4

Fotografie de Sebastian Voortman pe Pexels.com

Nu-mi vine să cred că s-a întâmplat asta. Cum închid ochii, cum îl văd pe Seb întins pe podea, într-o baltă de sânge, curry și whiskey. A fost doar vina mea. Sigur, își va reveni, doctorii mi-au spus că a scăpat la limită. Însă nu am fi ajuns aici dacă nu eram eu, dacă nu ieșeam cu Gerard, dacă…

Mama lui Seb, doamna Avramenko, îmi spune să mă calmez. Că nu e vina mea, e vina nebunului ăla. Ba e. Dacă nu eram eu, Gerard nu se intersecta cu Seb niciodată. Nici măcar nu-i știa numele, Gerard nu calcă prin librării. Sunt furioasă. Sunt neputincioasă. Sunt într-un vârtej din care nu pot ieși. Doar mă învârt… și învârt… și învârt. Parcă am fost aruncată într-un closet și cineva a tras apa.

Aparatele încep să bipăie. Pleoapele lui Seb încep să pâlpâie.

-Hei… Mara, ești… ești bine?

-Da, eu sunt bine…

-Și Gerard?

-Nu-ți fă griji de el. L-a prins poliția după nici 15 minute.

-Asta e bine… nu te va mai deranja.

-Tu cum ești?

-Eu… ca nou! Era și cazul pentru o liposucție, nu crezi?

*

A trecut o lună. Seb și-a revenit rapid și, cu fiecare zi, mă trage și pe mine din conul întunecat. Romanul nostru avansează. I-am pus chiar și un titlul: „Un nou început”. Pare că va avea un viitor promițător, până și Stephan e de acord cu asta – iar el nu se înșală niciodată.

De fapt, Stephan e chiar în acest moment în fața mea. Soarbe cafea și citește foarte concentrat de pe tableta sa manuscrisul pe care i l-am trimis. Îmi plac ochii lui când se concentrează, ochii i se încordează și devin mai degrabă migdalați decât rotunzi (cum îi are de obicei). Parcă trece cuvintele prin raze X pentru a le desluși esența. Zâmbește discret, în colțul stâng al gurii. Deci îi place. E de bine.

Seb intră pe ușă. Îl salută pe Stephan, acesta răspunde cu un mormăit, apoi lasă tableta deoparte. Seb se așează lângă mine.

-Îmi place! Are dramă, dar și un strop de romantism, ceva umor, puțină acțiune…

-Suntem niște genii, nu? Întreabă Seb.

-Da, eu v-am spus de mult că ați face o pereche extraordinară. Dar, deh, încăpățânarea tinereții!

-Aprobo de asta, Stephan! Eu și Mara am vrea să te rugăm ceva.

-Câtă vreme e ceva ce stă în puterea mea, fac orice pentru noi!

-Vrei să fii nașul nostru de cununie?

-Ce? Glumești?

-Nu, deloc! Trebuie să mă pun în genunchi să te cer?

-Ah, nu! În niciun caz! Accept cu mare drag! Dar… cum? Când v-ați dat seama?

-Totul s-a petrecut extrem de repede. După toată întâmplarea cu Gerard am petrecut tot mai mult timp împreună și am realizat că de fapt ceea ce simțeam unul pentru celălalt era mai mult decât prietenie…

-Iar aseară nu știu ce mi-a venit, am ieșit la Oliver Twist, am băut o bere și m-am oferit să cânt I Wanna Spend My Lifetime Loving You. Cred că îți dai seama cât de oribil a sunat asta. Și la finalul piesei m-am pus în genunchi și am cerut-o de soție.

-WOW! Nu-mi vine să cred că ai făcut tu asta… Practic pentru voi chiar e un nou început. Ironicul a devenit romantic, iar fiica rătăcitoare în sfârșit s-a întors pe calea cea bună!

Sfârșit

2 gânduri despre “Un nou început – 4

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.