Mi s-a murdărit rozul

Fotografie de Madison Inouye pe Pexels.com

Îmi pictam lumea în roz. Cel mai strident posibil. Nici nu puteam altfel. Totul mi se întindea la picioare. Totul se aranja cum voiam eu. Eram la puta ama, cum ar zice Nairobi. Apoi, nu știu de unde, în tabloul meu perfect a apărut o tușă de gri, fix în locul unde rozul era și mai strident. Iar pata s-a mărit și mărit și mărit și mărit.

Rozul mi s-a murdărit.

Nimic nu mai e sigur, iar incertitudinea a devenit o mare în care mă scald de trei ori pe zi. Dar știi ce? Eu tot sunt la puta ama și voi răzbi!

14 gânduri despre “Mi s-a murdărit rozul

  1. Da, uneori ne pictăm viața în culorile sufletului și apare de niciunde, cineva sau ceva și „rupe tonurile”! Nu este decât un prilej care să ne aducă aminte că trăim și că viața poate avea, la un moment dat, orice culoare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.