Despre frici, scris și fărâme de suflet

scris
Fotografie de Marcelo Moreira pe Pexels.com

Astăzi am găsit, în sfârșit, timp pentru mine. Momentul magic în care timpul încremenește și-n micro-universul meu se face liniște s-a întâmplat undeva după prânz. Ah, ce bucurie! M-am așezat în fața laptopului cu o bucățică de ciocolată cu stevia (e mai bună decât pare, să știți) și-am dat play masterclass-ului susținut de Margaret Atwood care, așa cum mi-au spus ori Allex, ori Cătălina (sau ambii?) pare o bunicuță ce dă sfaturi.

Eh și-n timp ce o ascultam eu și-mi luam notițe în agenda mea specială pentru aceste cursuri, am avut o revelație. Pe parcursul lecției nr. 2, Margret Atwood spune ceva de genul:

Dacă vrei să scrii, dar ai dificultăți mari, mai ales în a începe să scrii atunci îți este frică de ceva. Poate îți este frică să nu râdă oamenii de tine. Poate îți este frică de eșec. Poate îți este frică să nu afle mama ta.

Margaret Atwood

Și da, îmi e frică. Îmi e frică de eșec. Am mai scris asta nu acum mult timp. Dar îmi mai e frică de ceva. Am trecut peste teama de „ce o să se întâmple dacă rudele îmi citesc blogurile”. Știți bine, acum sunt un motiv de mândrie pentru mine. Dar o carte? Ce se va întâmpla cu o carte? De fapt, ce se întâmplă cu toată ficțiunea mea? Știu oare ei că totul, în mare parte, e doar atât: o plăsmuire?

Vineri am ieșit în oraș. Aveam și puțină treabă, dar am profitat de ieșire și pentru o plimbare mai lungă (asta deși când am plecat eu de acasă era înnorat) prin oraș. Cu această ocazie am dat pur întâmplător de o colegă de facultate pe care nu o mai văzusem de când lumea și cu care mi-a fost întotdeauna drag să vorbesc. Pe lângă tradiționalele ce mai faci, cum mai ești, am vorbit și despre cărți, iar partea aceasta de discuție mi-a amintit că în orice ficțiune autorul picură și puțin din el. Chiar dacă e doar o fărâmă, mereu apare acolo.

Astfel că revin acum asupra întrebării: când cei apropiați vor găsi firimitura din mine printre rândurile ficțiunii mele vor ști? O vor judeca?

Ce greu e! Ce greu!

9 răspunsuri la „Despre frici, scris și fărâme de suflet”

  1. Și dacă ai rămâne plăcut surprinsă în momentul în care rudele sau cunoscuții tăi ar găsi fragmente în scrierile tale care să le întărească încrederea în ei? Dacă mama ar spune tuturor „asta e fata mea și mă mândresc cu ea”? Alege să vezi lucrurile în modul frumos, alege să poți da lumii privilegiul să te cunoască așa cum ești și să se mire de sinceritatea ta și a scrierilor tale. Un singur lucru este important pentru un scriitor de marcă: să pună suflet în ceea ce scrie și împarte lumii. Restul, nu contează. Vorbele rele sau bune despre scrierile tale ale celor pe care îi iubești vor trece, dar sufletul pe care ți l-ai așezat pe hârtie, devine nemuritor… Gândește-te la asta și vezi lucrurile fără frică!

    1. Mulțumesc, fragmente au găsit. Le-a plăcut, iar asta m-a bucurat. Însă eu vorbeam despre alte scrieri, care încă nu au ieșit lumină. Totuși, poate există speranță.Mulțumesc din suflet, din nou!

      1. Astăzi mi-a spus cineva un cuvânt….
        Mi-a plăcut mult. Zice” Cine te iubește, te iubește și dacă, într-o zi, devii criminal. Nu e de acord cu așa ceva, bineînțeles, dar asta e altceva. Dar de iubit, tot te iubește!” Cam asta e iubirea… Așa că orice vei fi scris, poate să nu le placă, poate să comenteze, dar de iubit, dacă într-adevăr te iubesc, te vor iubi….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.