Deși mai apărusem într-o antologie acum mult timp, parcă sentimentul nu se compară. De ce? Atunci scrisesem o frântură din viața mea anostă, în primul rând. În al doilea, cartea s-a difuzat la o scară redusă și, practic, nu a ajuns la cititori. Totuși, nu înseamnă că proiectul nu mi-a fost drag. Însă Nuanțe de pier și ciocolată – It is what it is e deja alt nivel. Și povestea mea de aici e deja la alt nivel față de ce scrisesem până atunci.
Muza e rezultatul multor ani de exersat ficțiuni aici și al multor ore de studiat tehnici de scriere de la maeștri absoluți precum Neil Gaiman, Dan Brown și Margaret Atwood (studiu pe care l-am început dintr-o senzație care mi-a venit de niciunde, dar pe măsură ce mă adânceam în el aveam senzația că fac ceea ce trebuie). Mai am poate de lucru, de șlefuit una-două chestii, dar așa nu am scris niciodată. (Și, oricum, începând cu această poveste, parcă tot stilul mi s-a schimbat, doar ați văzut și ciornele mele la povestea lui George – aici și aici.) Acesta e, fără îndoială, drumul meu scriitoricesc – cel puțin acum, știți cum e, cu scrisul: e un organism viu, evoluează.
Cum vă spuneam și pe Facebook și Instagram, am scris povestea dintr-un foc. Pur și simplu când am văzut cerința am știut că povestea mea va fi infuzată cu un aer parizian, apoi restul a venit de la sine și s-a aranjat frumos: Jacques- scriitorul presat să scoată un nou roman, muza lui și toată relația lor. Vedeți voi ce și cum, nu vă dau detalii. Mai sus, veți vedea doar prima pagină.
Am scris această poveste cu tot dragul și cu tot sufletul. Este, totodată, un omagiu adus scrisului și profesiei de scriitor, dar în același timp îi coboară pe cei care-și dedică viața condeiului printre pământeni. Și, ceea ce nu se întreabă nimeni, ce se întâmplă oare cu muzele? Cum e să te confrunți cu realitatea de a fi muză? Până unde merge iubirea? Eh… rămâne de văzut.
Dacă sunteți curioși, găsiți cartea, momentan, în librăria Siono:
De asemenea, în carte veți regăsi și alte nume cunoscute vouă din blogosferă sau din lumea literară: Ami Ancelin, Nicoleta Beraru, Cristina Centea, Camelia-Maria Cîmpean, Marina Costa, Issabela Cotelin, Otilia Dima, Caleopi Efrem, Fabiola Ion, Dana-Maria Jugăurs, Dana Mireluț, Mirela Pete, Mona Șimon, Andra Corina Vrabie. Cum să nu te bucuri și, totodată, să te simți extrem de onorat la un așa debut?
P.S. Cartea va fi disponibilă, în curând, și în alte librării online și offline, dar și în format ebook pe Amazon.
P.P.S. Nu uitați și de sora geamănă a cărții: Inima nu face riduri.
Illusion's Street 
Inca o data, felicitari! Arata foarte bine volumul, din ce pot sa observ. Imi place fontul folosit, asezarea in pagina, toate micile detalii care pot fi vazute la o privire.
Mulțumesc! Da, cartea arată extrem de bine 🙂 sper că o vei citi când vei avea timp, chiar aș fi curioasă de părerea ta, ești unul dintre cititorii în ale cărui gusturi mă încred 😀
Sunt, intr-adevar, foarte curioasa. Multumesc pentru apreciere! 🙂
❤
Felicitări! Le meriți!🤗🌹🍀
Mulțumesc ❤
Pingback: Citate din Muza – Illusion's Street
Pingback: Cum a fost să-mi citesc pentru prima dată un text de ficțiune publicat pe hârtie? – Illusion's Street
Pingback: Nuanțe de piper și ciocolată - De-ale Dianei
Pingback: Scrisori către mine – Illusion's Street
Pingback: Cărțile de ficțiune care m-au făcut ceea ce sunt: un cititor-povestitor – Lumea Anielei
Pingback: Azi am… Gândul zilei 26.06.2021 | Illusion's Street
Pingback: Cuvintele, oricât ai vrea, Diano, te ajung din urmă! – Illusion's Street
Pingback: Să scrii înseamnă să nu renunți (Întâlnire cu Muza, exercițiul din ziua 2) – Illusion's Street