George 3

partea 1 partea 2

credit foto: Kiki Yuxe

-Cine e Marina?

– Marina? Marina ie cea mai mare nenorocită d’aici. Pă toate ne bate și ne face viața amară.Mai puțin pă Marcela. Pă ea o iubește. Când am venit eu, erau certate. Marina deja mă luase în primire și voiam să-mi facă botezul. Dar, Marcela a venit și m-a scăpat. Sau poate, a vrut doar s-o supere, io știu. D’atunci am fost de nedespărțit, iar furia Marinei tot creștea. Îmi arunca tava cu mâncare pă jos, la duș mă dădea cu capu’ dă faianță. Pă mine mă chinuia cel mai tare d’aici. Da’ io nu plângeam. O aveam pe Marcela mea și ea mă liniștea în fiecare seară. Știți, ea a fost manechin. Știa multe despre lume și despre modă. Îmi spunea mereu povești. Îl știe și pă Bote.

– A da?

-Da, a fost mare manechin Marcela mea până se apuce de droguri și altele. Îi părea rău, da’ ce să-i faci, așa e viața, haină. Uitați ce mi s-a întâmplat mie…

-Da, apropo de ce ți s-a întâmplat, de ce ai fost la carceră. Am înțeles că te-ai bătut…

-M-am bătut? Uitați-vă la mine.

Alice se uită la ochii ei. Verdele lor răzbea în pofida vânătăilor. Apoi îi privi buzele, erau crestate în partea dreaptă de sus până jos. Pe gât avea mici pete roșii, pe mâini la fel. Nu, ea nu se bătuse… sau poate se bătuse prea puțin.

-Și ce ai pățit atunci?

-Marina ieșise din închisoare. Cică pentru bună purtare. Dar noi știm toate că nu-i așa. Se avea bine cu o gardiană d’aici. Erau verișoare sau așa ceva. Și a ieșit vreo doi ani. Acu’ a venit iar. Și a vrut-o pă Marcela la loc. Și ea a vrut. A spus că doar pă Marina o iubește, că dă mine îi e drag, da pă ea o iubește.

-Și tu?

-Io am lăsat-o să plece. Dacă ea e fericită, cine sunt io s-o rețin? Doar că Marina a vrut să-mi dea o lecție și uitați-mă.

-Și cum te simți, Georgiana?

Tăcu. Deja vorbise mult și până și lui Alice i se făcuse dor de tăcerile ei devenite marcă înregistrată. Era clar că suferea. Nici măcar nu se împotrivise la Georgiana.

-Ați iubit vreodată, domnișoara psiholog? Ați iubit pe cineva așa de mult încât să vă sângereze inima?

Alice dădu din cap. Avea și ea demonii ei.

– Înmulțiți asta cu zece. Așa o iubesc io pă Marcela mea. Și nu știu cum o să rezist. Mai am optșpe’ ani. Tot atât mai are și ea și Marina douăzeci. Io visez la ieșit pe bună purtare, da’ știu că nu va fi așa. În țara asta bună purtare înseamnă altceva. Așa că nu știu cum o să rezist să le văd. Când mă bătea Marina, eu mă rugam la Dumnezeu să mă ia la el. Ce atâta amar dă viață?

*

sursa foto: unsplash

Alice nu-și putea lua gândul de la discuția cu Georgiana. Nici nu știa cum de a putut să conducă înapoi spre casă fără a face un accident. Urcă scările în grabă. Deschise ușa. Își aruncă în grabă pantofii roșii din picioare. Alergă în baie și porni apa rece. Își aruncă și rochia și păși sub duș.

Stropii de gheață o înviorară imediat, iar ea deschise ochii larg și clar. Știa ce trebuie să facă pentru a o ajuta pe Georgiana. Nu o putea lăsa așa…

2 răspunsuri la „George 3”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.