George 4

sursa foto: pexels.com

Profesorul Toma o privi pe deasupra ochelarilor lui cu rame pătrățoase, subțiri și aurii pe care, ca de obicei, îți ține pe nas în cel mai desuet mod. Alice, oricât de strălucită era, nu își putea da seama ce spunea fața lui. Oscila între „fetițo, ai luat-o razna!” și „hmmm, poate e o idee bună!”, deși înclina mai mult spre prima variantă.

-Cred că te-ai implicat prea mult. Munca ta era foarte simplă, dar am complicat totul empatizând cu una dintre ele.

-Dar, nu o pot lăsa acolo. Era…

-Bătăile sunt normale în acel mediu. Ar trebui intervenit pentru toate.

Alice, oricât încerca, nu reușea să-l înduplece pe profesorul Toma să o ajute cu transferul Georgianei. Avea dreptatea lui. Nu era tocmai profesionist ceea ce îi cerea, dar era uman, cel puțin din perspectiva ei. Ieși din biroul lui dezamăgită. El, până la urmă, era cel care mereu le vorbea atât de frumos despre sentimente, compasiune. Și acum parcă își luase o armură.

Se plimbă o vreme fără țintă prin oraș. Nimic nu o interesa, nimic nu o atrăgea. Doar chipul învinețit al Georgianei îi venea în minte. Se simțea pentru prima dată neputincioasă. Mereu a reușit tot ce a avut în minte. Era primul ei eșec, dar îl refuza categoric. Trebuia să fie și acum o soluție! Trebuia să își limpezească mintea, dar nu putea. Parcă era prinsă într-o buclă.

Intră, în cele din urmă, într-o cafenea. Își comandă o cafea simplă pe care o sorbi din trei guri. Apoi își scoase telefonul. Totul i se părea ciudat, se derula rapid și fără sens. Vru să o sune pe directoarea închisorii, să vadă dacă poate obține o audiență. Însă până să apuce să-i formeze numărul, telefonul începu să sune. Era de la penitenciar. Pe un ton rece, indiferent, o anunțară că Georgiana se spânzurase în spălătorie pe timpul nopții și că îi lăsase o scrisoare.

Alice simți cum o amorțire ciudată îi cuprinse trupul. Scoase 10 lei din poșetă și, cu un gest aproape mecanic, se ridică de la masă și se îndreptă spre ușă. Se duse acasă și se ghemui în pat. Începu să plângă după Georgiana, după sorta ei, după lipsa ei de răbdare… Ar fi găsit ea o soluție să o mute de acolo, să nu mai îndure bătăile și chinul de a o vedea zilnic pe Marcela.

*

Când lacrimile i-au secat, era deja ora 16. Două ore, fără niciun fel de oprire, plânsese. Era vlăguită, dar știa că are o misiune de dus până la capăt. Își aruncă puțină apă pe față, își prinse părul într-un coc și-și zise că e cazul să meargă să ia acea scrisoare. Urcă în mașină și conduse cât putu de repede până la penitenciar și înapoi. Nici au lăsat-o să intre, programul de audiențe se terminase, dar i-au înmânat scrisoarea paznicele de la poartă.

Se așeză din nou în pat și desfăcu plicul pe care era scris numele ei. Georgiana avea un scris frumos, calografic și chiar… pașnic.

Alice,

Pot să vă spun așa? Cred că da. Vroiam să vă mulțumesc pentru că m-ați ascultat și pentru că ați vrut să mă ajutați. Dar io fără Marcela mea nu pot trăi, aia nu ar fi libertate. Ar fi o închisoare mai cruntă decât asta. Nu pot trăi nici cu ea aici, cum ie acum. Așa că am ales să plec. Poate dincolo ie mai bine. Poate voi fi liberă.

Să nu fiți supărată, sunt doar o nenorocită și o lașă ce nu a mai suportat atâta amar dă viață. Oricum, pentru mine ia nu a fost altceva decât o glumă bună, dă la copilăria mea nefericită, la nenorocitul dă Marius și la tot ce mi s-a întâmplat aici. Trebuie să dau și eu dă mai bine. Trebuie să fie o compensație… așa se spune, nu?

Să nu fiți supărată, repet, da’ nu mai puteam, era ca un cuțit înfipt în inimă ce mi să tot răsucea.

Georgiana… George

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.