Guest post: Cum mi-a schimbat cancerul viața

cum mi-a schimbat cancerul viața
sursa foto: canva.com

Povestea e tristă, dar pe alocuri are și note frumoase.

Bunica a avut cancer. Am pierdut-o la 62 de ani, când am simțit că aveam cea mai mare nevoie de ea. A fost un om minunat și nu merita atâta suferință, însă acum nu vreau să vă spun de bunica, ci de boala ei.

Se spune că medicii își aleg tema de licență și, totodată, specializările, în funcție de istoricul pe care îl au trăit ori în familie. Însă eu nu aș vrea să văd cancerul ca pe o oportunitate, deși dacă voi alege Pediatria, o voi alege pe cea Oncologică. Sunt din ce în ce mai mulți copii bolnavi de cancer, iar ei au cea mai mare nevoie de speranța zilei de mâine, în afara spitalului.

Tratamentele sunt grele, reacțiile diferă de la om la om și de foarte multe ori sunt neașteptate. Sunt zeci de mii de celule canceroase în corpul nostru, le avem de la naștere, însă acestea se dezvoltă doar în anumite condiții, cum ar și cancerele ereditare sau stresul imens.

Cancerul mi-a schimbat bunica, în bine și în rău. În bine pentru mine, pentru noi, pentru că am reușit prin simpla noastră prezență să îi redăm zâmbetul pe buze și faptul că am făcut totul împreună, a fost de ajutor. Însă răul și-a spus totuși cuvântul: nopți nedormite, dureri peste tot, irascibilitate. E greu să stai lângă un om care își schimbă comportamentul, pentru că această boală acționează la nivel genetic. Dacă mă contraziceam cu bunica, trebuia să spun ca ea, pentru că începuse să perceapă altfel lucrurile. Însă nu m-a deranjat, atâta vreme cât încă am avut-o acolo.

Cancerul mi-a schimbat viața. Încă îi studiez dosarul medical și încerc să găsesc în el dovezile pentru care așa a fost să fie, când știu sigur că a fost acel pacient care a suferit o eroare medicală. Însă faptul că având-o pe bunica, propriul meu pacient acasă, am învățat cum să mă uit la bolnav și nu la boală. Bineînțeles, empatie doar cât trebuie în viața de spital, pentru că nu e în regulă să pleci cu problemele oamenilor acasă. Însă dacă nu treceam eu prin așa ceva, nu știam multe lucruri medicale.

Nimeni în facultate nu ne învață cum să dăm vești proaste. Ni se spune doar să nu apelăm niciodată la sintagmele îmi pare rău și știu prin ce treceți, pentru că dacă spunem că ne pare rău, e ca și cum e și vina noastră, iar o familie înnebunită de durere fix așa va vedea lucrurile și va da vina pe noi. Însă eu chiar știu prin ce trec oamenii. Știu durerea, știu neînțelegerea, știu teama. Teama că nu se mai poate face nimic.

Mi-am propus să fac un jurnal de boală, în genul în care avea mama lui Meredith în Grey’s Anatomy, doar că vreau ca acolo să păstrez bolile care-mi trec prin mâini; nu oamenii, pentru că ei au tot dreptul să plece acasă scăpați de boală.

Cancerul nu e neapărat o boală grea pentru pacienți. E grea pentru cei apropiați. Cancerul nu doare, dor ulterior reacțiile apărute în organism după începerea tratamentelor puternice. Bunica mereu spunea că nu ar vrea să ajungă o povară pentru noi și să o ducem la un azil dacă lucrurile se înrăutățesc. Noi ne dădeam ochii peste cap, alții preferă varianta asta.

Însă pentru acei oameni care au nevoie să se obișnuiască cu boala, cei de la îngrijiri paliative sunt acolo să ajute. Această specializare nu e în spital sau în centre private doar pentru cei care urmează să moară în câteva zile. Această specializare este făcută, în primul rând, pentru acele familii care nu știu cum să îngrijească un bolnav acasă. Și, surprinzător, e una dintre cele mai pline de compasiune și înțelegere specializare din spectrul medical.

Cancerul de acasă și cel văzut în spital la alți pacienți m-a învățat că oamenii au nevoie de alți oameni pentru a se vindeca. De cele mai multe ori oamenii din jurul tău au tendința să se îndepărteze de tine, pentru că pare că oamenii bolnavi au nevoie de izolare. Însă această concepție e total greșită. Oamenii au nevoie de alți oameni pentru a le susține psihicul, pentru că, probabil știți, odată ce gândurile rele acaparează psihicul, tot organismul e dat peste cap.

Dacă aveți alături de voi oameni în suferință, ajutați-i. Mergeți la doctor, indiferent dacă aveți vreo boală ereditară sau nu în familie. Pentru că e mai sigur să dați niște bani și să vi se spună că nu aveți nimic, dar e și mai sigur să descoperiți din timp o afecțiune și să acționați așa cum trebuie.

Aveți grijă de voi și de toți cei dragi!

Acest articol a fost scris de Denisa Grigoraș, medic în devenire cu un 
talent aparte și la scriitură. O puteți citi și voi pe blogul ei, Atitudine slabă.

10 gânduri despre &8222;Guest post: Cum mi-a schimbat cancerul viața&8221;

  1. Într-adevăr, atunci mai mult ca oricând, cei bolnavi de cancer au nevoie de oameni în jurul lor. Dar și cei dragi, care le sunt alături, au nevoie să fie ajutați cât mai mult, fiindcă nu-i ușor de dus, nici pentru unii, nici pentru ceilalți. Prin urmare, cât mai multă lume să fie prezentă ar fi ideal, căci doar astfel, povara se împarte și ajută nespus pe toată lumea. Am avut și eu un apropiat cu cancer și m-am bucurat să beneficiez de ajutor, atât fizic, cât și moral și de aceea știu cât de mult contează ambele. Ai făcut bine că ai republicat fiindcă merită a fi citit articolul de cât mai multă lume. ❤

    1. Boala e ca un vrej, nu îl cuprinde doar pe cel bolnav, ea se încolăcește în jurul tuturor celor apropiați lui… Dar, da, unde-s mulți puterea crește! Sănătate multă, Cristina!

      1. Mulțumesc, Diana! Povestea despre care am scris este, însă, din trecut, în urmă cu 9 ani se întâmpla și, din păcate, persoana dragă mie s-a și stins tot atunci…

  2. Nu cred ca exista ceva mai greu decât faptul că cineva drag e bolnav. Să trebuiască să fii puternic și pentru el, și pentru tine. Multă, multa sănătate tuturor! ❤️

  3. Atata emotie! Eu cred ca tocmai medici ca tine, plini de empatie si profesionisti pot ajuta bolnavii sa treaca peste vesrea duagnosticului si sa poate incepe chiar vindecarea. Pentru ca asa cum spui si tu, oamenii au nevoie de oameni. Dar cine este alaturi de medici cand acestia se imbolnavesc? Sa fii sanatoasa si sa iti indeplinesti menirea!💕

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.