Guest Post: Plantele – prima mea dragoste

sursa foto: freepik.com

Am venit pe lume într-o zi toridă de iulie, a anilor ’60, pe când mama se afla la secerat grâu pe câmp. 

În acea vreme unitățile sanitare erau destul de rare, însă erau multe reguli care să le suplinească: femeia trebuia să își găsească o moașă printre femeile din sat cu experiență, pe care o lua să o însoțească la așa zisul Dispensar (o casă naționalizată), unde în anumite zile (sau la cere) apărea o „felceră” plină de importanță – mai ceva că un chirurg al zilelor noastre. Așa că văzând mama că nu este chip să termine ogorul de secerat (căci fără stare eram și acolo, ca și pe pământ), a luat cea mai pricepută băbuța pricepută în ale nașterii și a pornit la dispensar. 

Așa am apărut eu. Un copil „de-o litră”

Eram mică, nu mâncăm mai nimic… și nici nu creșteam prea repede. Așa că nu a fost de mirare că nu la mult timp, din nu știu ce cauze să am o diaree cu sânge. 

Abia atunci a apărut în peisaj și doctorul de dispensar, care a încurajat-o pe mama așa cum nu se putea mai bine:

-Da-i să mance orice!!!

Atunci mama a înțeles că acel sfat al doctorului era de fapt confirmarea fricilor ei celor mai crunte: nu voi supraviețui. 

Așa că a apelat la ce avea la îndemână… și anume la plante. 

Rezultatul este confirmat. Am putut mânca orice… însă nu atunci, ci acum…

Anii au trecut… și eu, cu ajutorul plantelor, am supraviețuit și, deși mică, am crescut.

Eram o fire foarte curioasă. Un copil că oricare: cuminte, însă plin de năzdrăvănii, atentă, dar agitată… 

… totuși, am copilărit la țară. Iar acolo totul era programat extrem de riguros. 

Duminică, de exemplu, era obligatorie participarea la slujba religioasă. Indiferent că voiai sau nu, copil fiind trebuia să te trezești devreme și să ocupi un loc în strană la Biserica.

Încă îmi mai amintesc singurele fraze care mi-au atras atenția în afară de „Doamne miluiește”. Este vorba despre pasajul din predică în care am auzit: 

„Dumnezeu a făcut cerul și pământul și tot ce se află pe el”. 

De aici în mintea mea s-a declanșat un adevărat interogatoriu intern. 

Am început să analizez fiecare fir de iarbă, fiecare buruiană neînsemnată. Încercăm să le reproduc în desen și mă minunăm cât de complexă este natură și câtă migală i-a trebuit lui Dumnezeu pentru a face toate acestea.

Pe la vreo 7 anișori mi-a adus tată un registru cu foaie velină pe care să îmi fac schițele. Îl luăm ușor la subraț și porneam pe poteci, pe câmpuri studiind și desenând diverse plante. 

Fotografie de Flora Westbrook pe Pexels.com

Iubirea pentru plante – primul ghid

Într-o zi pe sub pădure am întâlnit o bătrână care strângea ceva plante. Văzându-mă cu registrul și creionul în brațe, a venit la mine să vadă ce fac acolo așa de concentrată, și ghemoțită în fâneața. 

A fost încântată de talentul meu la desen, însă mi-a dat o sugestie… Iar acea sugestie mi-a croit drumul spre pasiunea mea ce era să mă urmeze tot restul vieții:  

Frumos ai desenat-o, însă eu aș zice să o smulgi ușor din pământ și să o așezi între pagini, lângă desen, și mai târziu am să îți spun câte o poveste pentru fiecare din plantele pe care tu ai să le usuci și desenezi.

Am făcut precum mi-a zis, urmând să bat cărările cu ea vara, iar mai târziu să și notez anumite lucruri în ierbarul meu. 

Timpul a trecut și familia a aflat de întâlnirile mele repetate cu bătrână… și cum trăiam la țară, printre oameni simpli și temători, m-am ales cu interdicția de a o mai vedea, pe motiv că bătrână este vrăjitoare.

Nu prea înțelegem eu ce vrăjitoare îmi poate vorbi atât de frumos despre lucrarea divină și despre ajutorul divin primit plin plante. Plus că la fiecare plantă culeasă mă învață că înainte de a o smulge să fac semnul crucii și să aduc mulțumire divinității pentru creație, binecuvântare și ajutor. 

Acest lucru m-a făcut să îmi doresc să știu și mai multe despre ajutorul adus de plante.

Fotografie de Karolina Grabowska pe Pexels.com

Întâmplări fatidice 

La scurt timp după primirea interdicției am urcat sus pe deal unde mama avea o cultură de porumb ce își aștepta rândul la sapă. 

În joacă, pe când mama a luat o pauză, am vrut să îi arăt și eu că pot sapă… dar nu am avut prea mare succes. Sapă mi-a sărit pe picior și mi-a tăiat un vas de sânge.

Sângele a țâșnit, speriind-o îngrozitor pe mama. Neștiind ce să facă a rupt o cârpă din șorț, m-a legat… și cu mine în brațe a pornit-o spre „nicăieri”, căci săracă nu prea știa la cine să apeleze.

Și cum alerga buimacă în toate direcțiile, vânătă și vinovată, pe cărare a apărut bătrână mea.

Văzându-ne a sfătuit-o pe mama să mă întindă pe pământ… și cu un calm de neînțeles a smuls câteva plante pe care le-a frecat în mâini și le-a aplicat pe tăietură, apăsând destul de tare. 

Am stat ceva vreme întinsă, până când sângerarea s-a oprit. 

În acel moment i-a indicat mamei ceaiul pe care să îl facă pentru a mă spală și dezinfecta din când în când. 

Urmarea pasiunii

Sigur că nici această întâmplare nu l-a convins pe tată că este bine să reiau legătură cu bătrână.

Totuși, cum Dumnezeu are grijă de toate și ne ajută să ne urmăm pasiunea, mai ales atunci când este în favoarea Creației Sale… a dat un nou semn.

Așa se face că într-o seară, pe când stăteam toți liniștiți acasă, tată s-a trezit brusc cu niște probleme gastrice groaznice. Avea un amalgam de simptome. 

Nu cred că e nevoie să va spun că pe vremea aceea oamenii nu aveau – că acum – farmacie în casă. Sau măcar pe aproape de ea. 

Era una la dispensar în comună și un spital la 20 Km. La acel spital lucra și tata, așa că deși se simțea îngrozitor, a tot sperat că va rezistă până dimineață. 

Dar cum starea lui se înrăutățea de la o clipă la altă, m-am dus și am scos ierbarul cu plante, alături de notițele date de bătrână. 

I-am făcut un ceai (mai mult decoct), după care am ars în vatra câteva lemne, am luat cărbunii, i-am pisat în mojar și i-am pus în apă, îndemnându-l  să bea. 

Dimineață când a trebuit să meargă la muncă era surprins că nu îl mai durea nimic. 

Fotografie de sergio souza pe Pexels.com

Explicația medicală

La serviciu a stat de vorba cu un medic despre toată această „vrăjitorie”. 

Sigur că medicul i-a explicat științific tratamentul meu. Pregătisem un cărbune vegetal care l-a ajutat să scape de gaze și de crampe, inducându-i liniștea mult dorită.

Îmi amintesc și acum când s-a întors tată de la lucru: mi-a adus o carte despre puterea tămăduitoare a plantelor. De atunci tată a început să fie interesat, că și mine, de plante. 

Timpul trece, pasiunea nu moare!

În timp m-a îndrumat spre facultatea de medicină… însă ghinionul meu a fost că înainte cu doar câteva luni de examen să cunosc o față care era studentă anul I la medicină. Mi-a spus atât de multe povești „horror” încât am ajuns să renunț la idee.

Și așa m-am trezit în loc de medic… economist! 

Dar cu toate acestea, nimeni și nimic nu mi-a putut smulge din suflet  dragostea pentru medicină alternativă

Mi-a plăcut să știu să citesc, să aflu toate tainele lăsate de Dumnezeu în plante, să înțeleg cum acționează acestea asupra corpului uman.

Am studiat deopotrivă plantele și omul… și am ajuns la concluzia că sunt într-o strânsă armonie cu Universul!

Și, că o paralelă, Dumnezeu a creat plantele pentru a ne vindecă, dar ne-a creat și pe noi însoțiți de o lista de inventar (asta să fie în context cu meseria mea) unde aveam toate punctele reflexogene pe care să le putem stimula prin presopunctura. 

Am fost și voi rămâne fascinată de această creație divină plantele și omul.

Și, pentru că la pensie ajungi să ai mai mult timp să te ocupi de pasiunile tale… și ești mai dornic să transmiți mai departe ceea ce ai acumulat în toți anii, am ajuns să creez blogul sunt-sănătos.ro. Prin intermediul lui îmi doresc să pot ajută cât mai mulți oameni să înțeleagă și să iubească plantele!

Cu drag,
Elena.

Acest articol a fost scris de doamna Elena Vlad, o bloggeriță deosebită care ne scrie despre puterea plantelor pe care eu am descoperit-o în SuperBlog. Vă invit să-i vizitați blogul, Sunt Sănătos, de unde veți afla lucruri interesante, de exemplu cum să scăpați de durerile de cap folosind remedii naturiste..

6 gânduri despre “Guest Post: Plantele – prima mea dragoste

    1. Bună, mulțumesc de apreciere. Totuși, așa cum este menționat și în titlu și la final, articolul acesta este un guest post, deci scris de un invitat, nu de mine 😁 mulțumesc de completare, totuși !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.