Guest Post: Povestea care dacă ar fi fost s-ar fi povestit

sursa foto: Annie Spratt @unsplash.com

Poveștile încep cu A fost odată ca niciodată… povestea de față însă nu cred că a fost. Că dacă ar fi fost, s-ar fi povestit. Nu dați din cap a îndoială, există povești nespuse și care nu au existat nicicând. Chiar așa mult v-au albit anii imaginația încât această realitate vi se pare incredibilă? Dacă e așa, atunci continuați-vă în grabă viața și să trăiți fericiți până la adânci bătrâneți! Însă, cei care mai aveți steluțe de copilărie în voi, așezați-vă confortabil și citiți povestea care nu a fost niciodată și care nefiind nu s-a povestit.

Se pare că la un moment dat, nimeni nu știe când și cum, timpul a fost scuturat din temelii. Toate bucățelele care îl alcătuiau și îi dădeau o formă în fața oamenilor s-au revoltat. Secundele nu mai voiau să fie atât de scurte, orele acuzau minutele că sunt prea colțuroase și nu curg lin, așa cum ar trebui. Zilele cereau să fie lăsate să-și aducă suratele din alte universuri și să fie mai mult de șapte, iar anii nu mai pridideau cu alergatul în jurul vieții de pe pământ.

Nici lunile nu se lăsau mai prejos. Fiecare avea câte o nemulțumire. Ianuarie că e cea mai tăcută dintre toate, februarie că e prea scurtă, martie că e prea cusută cu ață albă și roșie, aprilie că nu e ea mereu gazda Sărbătorilor de Paști, mai refuza să mai înflorească, iunie să sune din clopoțel, iulie voia la munte, august voia zăpadă și cele trei surori plângăcioase septembrie, octombrie și noiembrie refuzau să mai facă plimbările obișnuite cu cavalerii lor, norii cei plini de ploaie.

Dar dintre toți și toate, luna decembrie era cea mai tristă. Nu era nici pe departe la fel de vocală celelalte, nici de grăbită ca secundele sau atât de amețită ca orele, dar dacă ar fi existat vreun martor la această adunare plină de timp risipit, ar fi văzut că în spatele podoabelor, a frumuseții și a copilăriei prinse în colierul ce îi înconjura gâtul alb ca neaua, se afla o mare durere.

Fără să știe când, un vis i se născuse în minte. O dorință care o ardea de fiecare dată când îi venea rândul în an. Nu îndrăznise să o spună nimănui. Credea că era atât de imposibilă, încât și ideea de a o rosti cu voce tare i se părea pură nebunie.

sursa foto: Annie Spratt @unsplash.com

Într-un final, bradul care o însoțea peste tot îi șopti:

—Nu-ți fie frică! Spune ce îți dorești! Ești una dintre cele mai iubite luni de către oameni, sigur cineva te va asculta și auzi.

—Dar am nevoie și de ajutorul Soarelui, crezi că mă va ajuta?

—Sunt sigur de asta! Îți e un prieten fidel, doar știi asta. Deși e nevoit să poarte zeci de cojoace cu care nu e obișnui și care tare-l mai incomodează, nu uită să te viziteze în fiecare zi, chiar dacă pentru scurt timp. Șoptește-i lui dorința ta și pe urmă tuturor.

Cu mare sfială luna decembrie se apropie de soare. Când marea stea o văzu atât de aproape își ținu răsuflarea, nu cumva să îi topească zâmbetul ei minunat, care împrăștia în jur fulgi de nea, luminând întreaga atmosferă. O ascultă cu mare atenție, iar când termină dădu ușor din cap aprobator în fața ei, topindu-i o lacrimă înghețată în așteptarea eliberării. Împreună porniră spre centrul timpului complet dezorientat de cele ce se întâmplau și luna decembrie vorbi atât de repede, încât și secundelor le-a fost un pic greu să o urmărească:

—Eu nu mai vreau să fiu luna cadourilor, luna bucuriei și a familiei!

Toți amuțiră. Domnișoarele plângăcioase leșinară deodată, într-un sincron perfect. Aprilie simțea că învie, august că a cucerit în sfârșit Everestul, iar lunii mai îi plezniră bobocii în floare de încântare! Toate simțeau că își vedeau visul împlinit. Dacă decembrie renunță la iubirea oamenilor, atunci totul e posibil! Fiecare vis, fiecare dorință care ar fi părut de neîndeplinit până în acel moment, devenea posibilitate. Timpului îi trosneau oasele sub greutatea mirării din jur și nu mai îndrăznea să se miște. Pentru prima dată se opri…

Doar ianuarie, cea tăcută, făcu un pas în față. Fără să își ridice ochii din pământ puse întrebarea ce plutea pe buzele tuturor: De ce?

Nimeni nu înțelegea. Revolta tuturor era considerată justificată. Chiar dacă nu se putea obține o rezolvare pentru toată lumea, îmbunătățiri clar ar fi putut fi aduse. Dar ca luna decembrie să fie nemulțumită pentru norocul cu care a fost binecuvântată era de neconceput. Da, normal că nu o aprecia toată lumea. Da, nu era mereu admirată și nici nu primea mulțumiri. Până și ora 12 știa că existau oameni care o considerau doar ultima lună din an și o înțelegea foarte bine. Măcar peste ea se mai trecea cu vederea, unii mai uitau că e miezul nopții, dar de ultima zi din an…imposibil. Totuși, majoritatea o iubesc! Milioane de zâmbete se nasc în zilele ei, milioane de suflete îi trăiesc sărbătorile și îi simt magia! Deci, de ce să renunțe la toate astea? Cum? Și ce ar vrea în schimb, totuși?

Și atunci Soarele începu să-și dea jos hainele făcute din nori de zăpadă și urme de ger. Se arăta tuturor în toată căldura lui. Decembrie îl încuraja clipind luminițe și scuturându-și globurile de pe gene.

Încet, încet amintirile celor din jur se dezghețau. Își aminteau de goana nebună a oamenilor de când această lună a bucuriei își anunța prezența. Fuga după cadouri, graba de a termina curățenia la timp, stresul de a bucura pe toată lumea, efortul depus de a polei realitatea, presiunea autoimpusă pentru a face din această lună o oglindă a împlinirii și fericirii și rapiditatea cu care tot acest sclipici se topea în ianuarie cea tăcută…

Cu cât Soarele se cobora să îi îmbrățișeze pe toți prezenți, cu atât nimeni nu mai vedea nimic în neregulă cu ce le era menit. Secundele se îmbrățișau în grupuri de zeci de șase, orele se așezau confortabil și își așteptau rândul, iar zilele și nopțile zâmbeau. Inclusiv Luna li se alătură, profitând la maxim de lumina iubitului ei.

sursa foto: Arisa Chattasa @unsplash.com

Timpul, simțind toată această orânduială, își reluă curgerea nestingherit. Dorința lunii decembrie pluti în infinit, fără a fi povestită vreodată. Până într-un an, în acest an, când o mână de inimi s-au lovit de ecoul acelui vis. Și s-au oprit. Au ales să stea.

Să stea în fața bradului care strălucea de fericire și să își numere bucuriile, mici atât de mici, încât au devenit cele mai importante. Să nu mai desfacă nerăbdători cadouri, ci să dezvelească recunoștință. Să nu mai conteze firul de praf de sub canapea ci minutele petrecute în liniște pe ea. Să nu se mai bucure doar în zilele din decembrie ci să o facă și în ianuarie, chiar dacă în tăcere.

Și poate cel mai important, să lase soarele să le dezghețe amintirile și să își amintească de iubire. De familie și de oamenii dragi, care sunt mereu prezenți, care sunt mereu la un telefon sau o mână distanță, nu doar în luna decembrie. De bucuria de mai vedea un răsărit, de a face parte dintr-un timp care nu se oprește niciodată.

Doar în această poveste care nu a fost niciodată, pentru că dacă ar fi fost s-ar fi povestit. O poveste pentru voi, o mână de inimi a căror bătăi s-au lovit de ecoul unui vis împlinit. Și datorită vouă luna decembrie și timpul vor zâmbi mereu.

Această poveste e încheierea perfectă pentru această serie de guest posts atât de specială. Ea a fost scrisă de Mona Șimon, o scriitoare cu o sensibilitate aparte pe care o puteți citi pe monasimon.ro, dar o puteți și urmări pe canalul ei de YouTube unde a lansat recent un vlog cu tematică BookTube & Lifestyle.

14 gânduri despre “Guest Post: Povestea care dacă ar fi fost s-ar fi povestit

  1. Foarte duioasă 🙂 Nu știu ce combinație de cuvinte sau idee sugerată m-au făcut de la început să mă gândesc la Mona ❤
    Tot ce-mi doresc e să fie ca în povestea ei 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.