California Dreamin’

foto: Pinterest

Încăperea e plină de muzică, de urlete de bucurie, de sărituri, de miros de alcool și fum. Darla nu-și mai poate auzi gândurile. Însă îi place asta, știu prea bine. Savurează euforia libertății atât de specifică vârstei ei. C-un pahar de Hugo în dreapta și-o țigară Malboro în stânga, își balansează corpul pe un remix al piesei California Dreamin’. Simte fiecare notă vibrându-i prin piele resuscitându-i amintiri atât de plăcute pe care ea însăși le încuiase atunci când… Mai bine nu, orice intervenție a mea, acum, ar perturba-o. Dansează, Darla, dansează și uită de tot, uită de tot!

Așa, acum uită-te un pic spre stânga! Perfect, planul meu de scriitor-demiurg a fost pus în mișcare! Să revenim la poveste! Darla îl observă pe el, încă nu i-am găsit un nume, așa că o să-i zic „Adonis”. Ce clișeu, dar ce nume mai potrivit? Are părul negru ce în mod normal s-ar revărsa în inele, dar acum stau toate cumințite într-o coadă, bărbia aceea sculpturală, ten măsliniu, corp atletic și un zâmbet de 1.000.000 de MW. E Exponentul masculin perfect după standardele zilelor noastre, o adevărată operă de artă. Darla se apropie de el, îl scanează cu ochii ei albaștri. Îi zâmbește. Începe să se unduiască în jurul lui exact ca o felină ieșită la vânătoare.

***

Nu trece mult și cei doi lasă petrecerea în urmă. Sunt în apartamentul Darlei. Respirațiile lor sacadate sparg liniștea. Mișcările lor frenetice sunt doar niște contururi abstracte pe pânza întunericului. Darla își simte corpul asaltat, frământat, mușcat, străbătut de șocuri electrice. De asta îi era atâta foame, deci. „Adonis” se dovedește a fi un amant iscusit. Insistă fix în locurile în care trebuie, știe când și cum să o întărâte și când să oprească supliciul. E minunat, e divin, iar ea se simte de parcă ar fi urcat pe niște culmi pe care nu mai urcase de multă vreme.

***

Dimineața următoare, încă ușor amorțită, Darla privește pe fereastră. Și-a trimis partenerul să cumpere niște croissante. Nu-și face griji că nu va reveni, la ce noapte avuseseră, era o certitudine.

Se simte, în sfârșit, liberă, în sfârșit… femeie. Nu mai fusese de mult la o petrecere, nu mai dansase, nu mai flirtase cu un străin, iar sexul nu mai fusese de mult atât de… bun.

E liniștite, o briză sărată bate dinspre plaja din Santa Monica parcă special pentru a-i mângâia pielea bronzată, îndeosebi alunița aceea din colțul stâng al gurii. În ochii de culoarea cerului e lumină. Chiar și părul negru parcă îi cade altfel peste corp.

E LIBERĂ! Ori… Oh! O limuzină neagră se oprește în fața clădirii. Din ea coboară un tip înalt, îmbrăcat la costum, spilucuit. Darla se îndepărtează de la fereastră. Își trage repede un tricou pe ea și fuge spre ușă.

– Harvey, ce-i cu tine aici?

– Cum adică, ce-i cu mine aici? Spuse Harvey pășind repezit în casă.

Darla e contrariată. Nu fusese niciodată apropiată de fratele ei, sunt ca apa și uleiul încă din copilărie. Dar a învățat să-i citească gesturile: repeziciunea, linia aceea pe care o avea pe frunte… Iar faptul că el, marele avocat, veșnic ocupat e într-o dimineață de vineri în apartamentul ei și nu în biroul lui spune multe.

– Tu chiar nu știi, Darla?

– Ce?

– Mai bine ai sta jos!

Harvey îi întinde telefonul lui. Pe ecran, negru pe alb scrie ceva la care Darla nu se așteaptă. Privirea ei se golește. Își duce mâinile la frunte.

– Doamne, tu chiar nu ai habar!

– Nu, nu… eu și Hector… ne-am despărțit de trei zile.

– Serios?

– Da, serios. Obosisem…

– Păi, păcat că nu ai obosit mai devreme căci dacă ai fi citit în articol mai jos ai fi văzut că…

Darla își mută privirea din nou pe ecranul telefonului și, în timp ce își roade o unghie, vede negru pe alb numele ei: ultima persoană care îl văzuse în viață pe Hector.

– Asta e o prostie! Au trecut trei zile. Spuse ea, apoi continuă să își roadă unghia.

Adevărul e că nici nu știe prea bine ce să simtă acum. Tot sentimentul acela de eliberare, de deplinătate s-a făcut dus în clipa în care a citit acea știre și a făcut loc vidului.

***

Acum câțiva ani renunțase la a merge pe drumul bătut de străbunicii ei și urmat cu sfințenie de toți, acela al Harvard-ului. Ea s-a revoltat împotriva acestor așteptări, găsindu-și refugiu în Santa Monica, într-o lume boemă de artiști și impresari. Astfel, l-a cunoscut pe Hector Gandia, un soi de mecena modern, cu vreo 25 de ani în plus față de ea, dar spirit încă tânăr… Sau cel puțin așa a crezut până acum trei zile când a înțeles, în sfârșit, că o închisese într-o colivie de aur când ea voia să zboare. Așa că a ales să plece pe un drum separat. Însă Hector nu a ripostat, nici măcar nu a schițat ceva pe fața lui aproape zbârcită de ani.

Dacă a pățit ceva de a ajuns să fie găsit așa: cu capul fărâme pe scări, în mod cert nu era vina ei, nu?

Gândul acesta a fost ca un electroșoc…

***

– Dacă ai fi ascultat, Darla! Dar tu ai vrut să fii flower-power! Ai vrut să fii unică, excentrică. Și ți-a ieșit: ești toate astea, dar uite unde te-a adus! FBI-ul va veni curând, iar tot ce faci e să-ți rozi unghiile, la naiba!

Darla nu spune nimic. Ce e de spus în astfel de cazuri?

– Poți măcar dovedi unde ai fost aseară?

– Desigur, spune ea, adunându-se, în timp ce lumina începe din nou să-i licăre în ochi. Am fost la o petrecere, iar apoi am fost aici cu un tip. De fapt, ar trebui să se întoarcă…

– Ce tip?

– Păiiiii… nu știu cum îl cheamă, dar sigur se întoarce.

– Doamne, când credeam că nu poți fi mai descreie…

Harvey nu apucă termine propoziția căci „Adonis” intră pe ușă cu o pungă cu croissantele promise și două cafele de la Starbucks.

– Ah, perfect, vei putea da și tu o declarație!

Va urma


A doua poveste din programul S.I.M.T.

12 gânduri despre “California Dreamin’

  1. Pingback: Hector – Illusion's Street

  2. Pingback: Cuvintele, oricât ai vrea, Diano, te ajung din urmă! – Illusion's Street

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.