Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Lolita: despre carte, nimfete și pudici

Lolita este un roman modern (dacă ținem cont de data primei apariții și de subiect) devenit un clasic (datorită scriituri impecabile și nu numai). Inițial interzisă, capodopera lui Vladimir Nabokov a devenit, cu timpul, un roman cult dând naștere unui fenomen literar, mediatic, vestimentar... Ba chiar există şi un sindrom Lolita (că așa îi șade bine… Citește în continuare Lolita: despre carte, nimfete și pudici

Reclame
Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

10 autori populari pe care nu i-am citit încă

Cititul a devenit un soi de obsesie pentru mine. Citesc practic orice de la etichete de creme sau detergenți (unde citesc chiar și în limbile pe care nu le cunosc încercând să găsesc similarități cu româna) și până la romane stufoase. Și totuși, nu reușesc să prind chiar tot ce poate fi citibil, mai ales… Citește în continuare 10 autori populari pe care nu i-am citit încă

Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Still Me sau Povestea Louisei partea a 3-a

Și iată-mă ajunsă la finalul călătoriei. Sunt oare gata să o las pe Louisa? Nu...  clar nu. Am îndrăgit felul ei aiurit de-a fi, stilul ei vestimentar care îmi pare a fi o combinație dintre Carrie Bradshaw și o fetiță de 10 ani, toate belele ei, tot devotamentul încă de la primele pagini din Me… Citește în continuare Still Me sau Povestea Louisei partea a 3-a

Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Cum am făcut cunoștință cu Agnès Martin-Lugand

Scriu articolul ăsta în timp ce din parcare se aude cum un vecin de-al meu are nostalgii și tot schimbă CD-uri în mașină: ba Guță și Sorina (nu mă întrebați de unde știu, cu toții am avut perioade tulburi), ba ceva house, ba 50 Cent cu Olivia - Candy Shop și, în cele din urmă,… Citește în continuare Cum am făcut cunoștință cu Agnès Martin-Lugand

Biblioteca de pe Străduţă · La plimbare pe străduţă

Zăpada de primăvara

Zăpada de primăvara a ajuns întâmplător în mâinile mele într-o zi de ianuarie fără nici măcar un petec de zăpadă (ironie a sorții?) și asta datorită unui coleg de muncă (se știe el). Deși admir literatura japoneză, întotdeauna îmi aleg titlurile cu grijă. De ce fac asta? Păi, nu știu dacă ați observat, dar melancolia parcă… Citește în continuare Zăpada de primăvara