La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Timpul a stat în loc (Noi 6)

M-am trezit în mirosul de care îmi era atât de dor: de vopseluri și acuarele, în patul după care tânjeam. Totul era la locul lui, cd-playerul, pânzele, măsuța cu ustensilele lui Henri, până și așternuturile. Părcă nici nu am plecat vreodată, toți anii s-au volatilizat, iar vaporii s-a condensat într-un coșmar și-atât. De-afară auzeam cum… Citește în continuare Timpul a stat în loc (Noi 6)

La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Exorcism (Noi 5)

M-am întors acasă turbat. Adélaïde avea dreptate. M-am mutilat spiritual și profesional toți acești ani pentru... ce? Mi-am turnat niște Bastille în pahar și-apoi l-am dat pe gât dintr-o înghițitură. Speram că, printr-un soi de minune, pereții  ființei mele să se sfărâme și ea să iasă pentru totdeauna de-acolo. Dar nu, nici de data asta nu… Citește în continuare Exorcism (Noi 5)

La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Adélaïde și Matilde (Noi 3)

Adélaïde își trase dintr-o mișcare blugii pe ea și se așeză pe podea, lângă sistemul audio. Începu să-mi cotrobăie printre CD-uri. Felul în care părul i se unduia pe spate îmi amintea de ea. De fapt, totul îmi amintea de ea. N-am putut s-o uit. Am încercat să-i înec amintirea în alcool, s-o afum cu… Citește în continuare Adélaïde și Matilde (Noi 3)

La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Fata din tablou, fata din revistă (Noi 2)

Honey, stai deaptă că altfel nu  pot să-ți fixez chestia asta pe cap. Xandra, închei-o o dată la rochie, că mă miști. Offf, forfota asta... ce m-aș face fără ea?! Închid ochii și încerc să-i ignor pe Patrick care se crizează, ca de obicei, și pe Xandra care-l înjură în portugheză. 1... 2... 3... în… Citește în continuare Fata din tablou, fata din revistă (Noi 2)

La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

La Bohème (Noi 1)

Ea mirosea a câmp sălbatic și-avea zâmbet de înger, așa mi-o amintesc. Avea părul lung și negru ca apele Senei pe timp de noapte și ochii adânc de verzui precum o pădure. Îi plăcea să ne plimbăm cu metroul, să fim storcoșiți de turiști și bombardați cu atâtea tonalități și accente diferite. Studia sociolingvistica sau… Citește în continuare La Bohème (Noi 1)

Gânduri scrise · La plimbare pe străduţă · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Vitrina roșie

  Sufletul mi-e o vitrină roșie. Oamenii trec, se uită... unii aleg să intre, să vadă cum e... Am știut că așa va fi de când am ales calea cuvintelor, dar oare câți mi-l înțeleg? Știu ei oare cum e s-ai în tine vâltoare de-ntrebări, de frici, de lacrimi, de ochi, de iubiri scurse printre degete, de promisiuni rupte, de zâmbete? Știu ei oare cum e să te trezești dimineți în șir căutând prin pat nici… Citește în continuare Vitrina roșie