străduţa mea de iluzii
Ești tot ce n-am crezut Că pot iubi: Antiteza mea perfectă Divinul corespondent Demonicului meu. Îmi ești opus Și totuși Cerber La intrarea-n sufletul meu Veșnic amenințat Stai necontenit Să ucizi Orice fior Dușman Ce vrea Să-mi înflorească Precum Un trandafir al desertului Pe peretele miocardului. Ești tot ce pot cuprinde cu mintea - Divin… Citește în continuare Ești
Nu te-am vrut. Nu te-am căutat. Nu te-am tânjit. Nu te-am visat. N-am avut nevoie de tine... rectific - Nu am nevoie de tine. Și cu toate astea mi te-ai insinuat în vene, în măduvă, în oase până-am ajuns să mă sufoc cu ochii tăi de văpaie ce mistuie suflete mai mult sau mai puțin… Citește în continuare Nu te-am vrut
Ți-aș scrie de toate proze nesfârșite despre războaiele duse pentru-a ocupa tronul de lângă tine Chiar și versuri cu rimă ți-aș scrie din alea puerile cum învățam în generală când iubirea era ușor de definit și roz Aș învăța să-ți scriu și drame, comedii, scenarii de film de toate - să le-arăt tuturor cine-mi-e luceafăr… Citește în continuare Ți-aș scrie
Uneori aș vrea să am alt viciu să m-atragă votca cu-a ei puritate și să-mi sting cu ea sufletul cum îmi sting setea cu-o apă de izvor sau să mă-mbib în miros de tutun și să-mi afum gândurile odată cu plămânii sau să ajung high să nu mai am nevoie de nimic pentru-a râde incontrolabil… Citește în continuare Viciul meu e scrisul
Tu Ești marea mea Infinita mea liniște și-nvolburare, Unisonul la care răsună gândurile mele acompaniind Beat-ul sistolelor și diastolelor Ești totul - Sublim de Celest.
Ți-am privit ochii până-am obosit de ei și m-am mințit că sunt urâți de-aceeași speță cu buzele-ți hapsâne cu care rostești vrăjitorii pentru fătuci visătoare care mai cred în feți frumoși dar eu cred doar în zmei așa c-am fugit cât mai departe după ce ți-am privit ochii până-am obosit de ei și m-am mințit… Citește în continuare Ochii tăi
