Flori în păr (haiku)

Am flori în păr și-au înfipt rădăcinile în gânduri văratice.  

Reclame

Nu-mi mai vin

Nu-mi mai vin cuvintele... de prea mult zburdat - căci le-am lăsat - s-au revoltat de parcă-ar fi adolescente-ndrăgostite și ne-nțelese. Nu-mi mai vin cuvintele... m-au lăsat c-un munte de nonsensuri cum e și ăsta pe care-l scriu acum. Păcat: se pare că-n jocul ăsta m-am făcut singură șah mat!  

Blanc inspirațional

Am deschis ochii și totul era vid de sentimente... doar un spațiu vast și blanc, lipsit de tine... atât de sec și surd încât am crezut că perfecțiunea liniștii va izbi sinele meu agitat ca o nuia udă... în schimb am rămas contemplând albul, liniștea... până ce-am amorțit și-atunci am crezut că te-aud - clinchet…

Circ nocturn

din vis în vis m-avânt de parcă-ar fi un trapez și-apoi altul și altul, și tot așa până m-agăț de-un colț de stea și m-arunc pe-o trambulină ce se-aseamănă cu-o lună plină, semeață... în piruetă mă-nalț și gândul mă prinde iar în trapez m-azvârle până sus, la lojă de unde ea, Nicotiana, Regina Nopții-mi zâmbește…

Ploaie-n luna lui Marte

Ploaie-n luna lui Marte - ce dezamăgire ucigătoare de speranțe, de-nmuguriri timpurii... Ploaie-n luna lui Marte - un gând ascuțit trimis către Lorelei cea rămasă undeva prin mansarde, ce existență tristă - surghiunit să rămâi prins în versuri ca-ntr-o buclă temporală... Ploaie-n luna lui Marte - clișeu acoperit de colbul timpului amestecat cu lacrimi de…

Întrebări

Când am început să te iubesc? Și când am început să te urăsc? Două clipe-ntr-un infinit de întâmplări. Când am crezut că ești Hyperion? Și când am realizat ce se ascunde sub perfecțiunea ta mimată? Parcă-ar fi fost fracțiuni din aceeași secundă. Sunt zeci și chiar mai multe întrebări ce-mi vin acum în minte -…