străduţa mea de iluzii
M-am trezit confuz. Lumea se învârtea cu mine, iar stomacul meu nu era prea fericit. Dar ce conta? Fericirea mea s-a dus de mult, numele ei era Martha. Totul a devenit fad, am trecut prin toate de când a plecat ea de parcă nu mi-ar fi păsat de nimic. Am luat licența, so what? Mi-am… Citește în continuare Martha 12
Patru zile au zburat, dar teama s-a înfipt tot mai mult în mine. E ca un ciob pe care-l simt constant în inimă, în stomac, în plămâni... în membre, în toată ființa mea. Ceva nu e în regulă și Anemona nu îmi spune. Iată că a venit ziua! Aud vocea Anemonei și ușa închizându-se. Hai… Citește în continuare Martha 11
Oare cum o fi zborul cu avionul pentru oamenii care văd? Pentru mine, decolarea e de parcă aș fi catapultată într-o gaură neagră, dar, de data aceasta, mi-am regăsit repede echilibrul! Hai că nu-i chiar atât de rău, îmi spune mama. Am preferat să merg cu ea. Matei e în perioada examenelor și nu aș… Citește în continuare Martha 10
Matei e parcă rupt din vis și fabricat de divinitate pentru mine. E tot ce mi-am dorit și ce nu mi-am dorit pentru că nu știam niciodată că-mi trebuie până nu l-am cunoscut. E mai mic cu cinci ani, dar ce contează? La început eram înspăimântată de relații din cauza faptului că sunt oarbă, dar… Citește în continuare Martha 9
Nu-mi vine să cred că ești chiar tu aici! Îmi spune ea de îndată ce Adela ne-a lăsat singuri pentru a-și lua o cafea. Sincer... nu știu cum de am avut curajul... știi, după ziua aceea te-am urmărit în fiecare zi în autobuz, dar nu am mai avut curaj să vorbesc cu tine. Ba nu,… Citește în continuare Martha 8
Nu o să înțeleg niciodată cum poți bea cafea la orice oră! E simplu, Adela, că e zi, că e noapte - pentru mine e la fel. Îi spun eu râzând. Cred că întunericul pe care-l văd constant... aproape constant e mai negru decât ea și îi sperie efectul. Hai că ești tare! Spune-mi, ce… Citește în continuare Martha 7
