străduţa mea de iluzii
Adeline își ridică hainele de pe jos. Își trase repede lenjeria, rochia din dantelă galbenă, șosetele cu pisici tărcate. Își luă geanta. Își băgă și bocancii în picioare, dar fără a se lega la șireturi. Se grăbea. Nu înțelegea cum de s-a putut abandona atât azi-noapte. Cum de a uitat de tot, de Fred și …
Fotografie de Sebastian Voortman pe Pexels.com Nu-mi vine să cred că s-a întâmplat asta. Cum închid ochii, cum îl văd pe Seb întins pe podea, într-o baltă de sânge, curry și whiskey. A fost doar vina mea. Sigur, își va reveni, doctorii mi-au spus că a scăpat la limită. Însă nu am fi ajuns aici …
Fotografie de Bob Ward pe Pexels.com De când Seb a revenit în viața mea, acum mai bine de trei luni, am început să ies din cochilie. Ne-am reluat serile se karaoke la Oliver Twist și plimbările pe Bahnhofstrasse. Am început să scriem un roman la patru mâini despre doi imigranți din fostul bloc sovietic. Aparent …
Nu știu cât timp a trecut de când a plecat Gerard. Să fie vreo săptămână. În primele zile totul îmi era la fel - fad și atât. Eram o legumă. Nu mă mai gândeam la nimic, nici la scris, nici la promisiunea făcută lui Stephan, nici la ai mei, nici la tutun. La naiba, nici nu mai mâncam. Am trăit doar cu apă și cafea cu lapte.
Fotografie de Du01b0u01a1ng Nhu00e2n pe Pexels.com Ronțăi nuci. Fac asta într-o încercare disperată de a înlocui tutunul cu ceva mai sănătos. Dar nu îmi iese! Simt acut nevoia de a fuma! Oh nu, asta nu-i a bună! Mai iau un miez de nucă. Mi s-a făcut gura pungă de la câte am ronțăit uitându-mă la …
M-am trezit în zgomotul mașinii de spălat a vecinilor de deasupra. Huruie de parcă zici că acum se va dezmembra lansând. Adina, în schimb, doarme adânc. Zici că-i un copil. Mă ridic din pat și mă duc în bucătărie. Umplu ibricul cu apă, amestec rapid niște cafea și-o pun pe foc. Aștept să dea în …
