Despre frici, scris și fărâme de suflet

Fotografie de Marcelo Moreira pe Pexels.com Astăzi am găsit, în sfârșit, timp pentru mine. Momentul magic în care timpul încremenește și-n micro-universul meu se face liniște s-a întâmplat undeva după prânz. Ah, ce bucurie! M-am așezat în fața laptopului cu o bucățică de ciocolată cu stevia (e mai bună decât pare, să știți) și-am dat …

Gândul zilei 27.05.2020: Tot despre scris

Fotografie de Min An pe Pexels.com Cel mai bun lucru pe care-l poți face este să scrii. Să scrii și să nu-ți pese de teorii, de opinii, de nimic. Mă, rog, nu acum. Mai întâi trebuie să scrii. Apoi să corectezi. Să-ți trimiți textul de câte ori e nevoie până când îl vei vedea legat …

Doar o scurtă răfuială personală

Sunt zile în care crezi că te poți lua la trântă cu oricine. Că scrisul tău e magnific. Că scrisul tău debordează de originalitate. Dar el e doar... grețos de patetic în sensul ăla real al cuvântului, nu în sensul pe care unii și-l închipuie... sau poate puțin și-n acel sens din engleză. Mai contează? …

Ce știe vântul

Ce știe vântul? El doar poartă Gânduri, Doruri... Ce știe vântul? El doar ascultă Suspinul Și râsul. Ce știe vântul? Ce simte el? Vrea și el să evadeze, Să se revolte împotriva părintelui său - ca orice adolescent rebel? Ce știe vântul? Fotografie de Anastasiya Lobanovskaya pe Pexels.com

Life in jail

Captivîn propria ta mintestai întinslângă visele adolescentinepe care le-ai năpârlit Le privești atentuimitde pastelul lorși mai că-ți vine să râzi…mai că-ți vine să plângi:câtă naivitatecât optimism bolnăvicios… Realitatea e doarun penitenciarunde bunătateae diluatăcu Monași metamfetamină, iar tuneputinciosstai întinspe podeaua rece,jegoasă...și priveștipielea de șarpea viselor adolescentinede care te-ai lepădat în baiesub amenințarea cuțitului. Și râziistericși râzihainîn …

Tot despre mine

Nu acum multe minute am citit ceva scris de Mona pe Facebook. Mintea mi-a zburat la serbarea mea de 8 martie de pe clasa a III-a... sau era a IV-a? În fine, nu contează. Aveam o fustă neagră „moștenită” de la vară-mea (așa era pe atunci), ciorapi albi și niște pantofi de lac. La naiba, …