străduţa mea de iluzii
Ieri v-am povestit despre Paris și-un pic despre eclere, dar nu v-am scris prea multe despre locul în care m-aș muta oricând: Versailles. De ce? Este un orășel (asta în comparație cu Parisul) liniștit, cochet, mult mai aproape de idilicul stil clasic franțuzesc (dacă înțelegeți ce vreau să spun). Parisul, deși e plin de clădiri… Citește în continuare Eclere, Paris și locul unde m-aș muta mâine (2)
Ora 13. Lapoviță. Mailuri cu duimul și-o foame greu de stăpânit. Pfff, ce-ar fi mers un ecler - dar unul bun cum doar în Franța am mâncat. Știți cum sunt eclerele franțuzești? Efectiv ți se întipăresc în minte. N-aș fi crezut asta, până n-am mâncat unul pe care-l pot descrie doar print-un singur cuvânt DIVIN!… Citește în continuare Eclere, Paris și locul unde m-aș muta mâine (1)
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com Lunea asta vorbim despre coperte... sau coperți, cum vreți căci domnul DOOM 2 le consideră pe ambele acceptabile. De ce vorbim despre ele? Păi de ce n-am vorbi? Sigur, e vorba aia englezească pe care unii (care se cred ași într-ale tradusului) au preluat-o mot-a-mot - nu judeca o carte… Citește în continuare Coperte
Tu-mi ești
Ianuarie –
Ești început
Năucitor de alb
Imaculat
Și imprevizibil
Și plin de speranță.
Tu-mi ești
Februarie –
Încă amorțit,
Dar veșnic zâmbitor
Căci sub armura
Aia impenetrabilă
Ești numai iubire.
Tu-mi ești
Martie –
Împrejmuit cu șnur alb-roșu,
Sufletul tău
E izvor de bucurie
Pentru-al meu.
Tu-mi ești
Aprilie
‘Mi înmugurești
-La interior și exterior-
Fiori extratereștri.
Tu-mi ești
Mai –
Mă bombardezi
Cu culori
De-ajungsă cred
Că-s prinsă
Într-un vis adolescentin.
Tu-mi ești
Iunie
Mă dezmierzi
Și mă acoperi
Cu verde
Și-apoi mă urci
Tot mai sus
Până-aproape
De-un vârf de lume.
Tu-mi ești
Iulie –
Dogorâtor
De inimă
Și născător
De sori
În multiversul meu.
Tu-mi ești
August –
Precum marea
Ai miros de sare și libertate
Ce se-asortează perfect
Cu năpraznicele valuri
Ce trebuie să le duc cu mine
Pe post de crinolină.
Tu-mi ești
Septembrie –
Truditor
Și-mbietor de darnic
Promițând mereu
Noi…
Vezi articolul original 47 de cuvinte mai mult
sursa foto: Facebook - Altfel Cred că fiecare generație are bucuriile ei pe care nicio o alta nu le poate înțelege. Astfel, ajungem tot timpul la celebra și deja-enervanta expresie „pe vremea mea...” pentru că, să fim sinceri, indiferent pe vremea cui parcă era mai bine. Dar vinerea asta nu vreau să vă țin discursuri… Citește în continuare Spune-mi un lucru de care îți e dor
Fotografie de Designecologist pe Pexels.com Dacă tot am revenit, zic că e cazul să-mi reiau și obiceiul de a depăna cu voi amintiri blogosferice. Vorbim astăzi despre o poveste pe care am scris-o cu foarte mult timp în urmă - prin 2009 pe vremea când (pentru scurt timp) am avut un blog pe Blogspot ce… Citește în continuare Amintiri blogosferice 5: Când a iubi e prea puțin
