străduţa mea de iluzii
Dan râde copios în telefon. Nu mă așteptam la reacția asta din partea lui. Știu că nu o mai suporta nici el pe Giulia, dar era soră-sa până la urmă. Stai să pun pe speaker, spune el printre râsete, e și Adi cu mine. Așa... repetă cum a reacționat prințesa supremă? Cum să reacționeze? A… Citește în continuare Martha 25
Am condus ca un nebun până la spital. Am ignorat semne de circulație, semafoare, intersecții. Ce mai conta? De ce ar face Martha una ca asta? Eu mi-o imaginam fericită... Prin minte mi se perindau zeci de amintiri cu ea. Prima dată când am văzut-o. Regăsirea. Prima întâlnire. Primul sărut. Plecarea ei în Franța. Plecarea… Citește în continuare Martha 24
Oare sunt fericit? Am un job, o mașină, o casă - dar astea-s doar lucruri materiale, te plictisești ușor de ele și vrei tot mai mult. Am o femeie care întoarce capete, dar eu pentru ea sunt doar un soi de trofeu, ea pentru mine e un soi refugiu și-atât. Fericirea mea e o iluzie,… Citește în continuare Martha 23
Clar nu sunt fericită! Sigur, am doi părinți care mă iubesc și care ar face orice pentru mine. O am pe Adela care îmi e ca o soră și pe Amelia care e o prietenă de nădejde. Am un job mișto și colegi de gașcă... Mă refer mai ales la Jeremie care, la fel ca… Citește în continuare Martha 22
S-a făcut octombrie. A doua luna fără Martha. Absența ei încă doare, dar m-am obișnuit cu ea. La început, era o durere acută, dar acum e ca o febră banală... Nu am mai vorbit. Când am fost să-mi iau bagajele, ea nici nu era acasă. M-am întâlnit, în schimb, cu Amalia.Mi-a spus că Martha are… Citește în continuare Martha 21
Nu mă pricep la relații... De fapt, nu credeam vreodată să am una. Întunericul era mirele meu. Apoi, de nu știu unde, a apărut Matei și lumea mi s-a schimbat. Definitiv. Irevocabil. El a fost scăparea mea. Când am vorbit pentru prima dată cu el parcă s-a aprins ceva în mine, o dorință pe care… Citește în continuare Martha 20
