Fetele de la bar · Poveştile mele

Anais (1)

Paris... bunica a tot insistat să venim aici. Parcă o și aud: „O să-ți prindă bine, hai, de când nu ai mai fost? De la înmormântarea Josephinei? Ah, nu... nu cred c-ai fost atunci... Știi măcar unde e înmormântată? Cred că se răsucește încontinuu din cauza asta! Ăsta e respectul tău față de noi două?”… Citește în continuare Anais (1)

Reclame
D'ale mele

Locuri pe care aș vrea să le vizitez

Am reușit să fentez întoarcerea la muncă și-am mai furat o zi. Nu-i mult, mi-ar mai fi trebuit măcar vreo 3-4 zile (ca să nu spun mai multe), dar cum datoria mă cheamă - asta e! De mâine - pe baricade! Eh, dar asta nu înseamnă că nu pot visa cu ochii deschiși le un… Citește în continuare Locuri pe care aș vrea să le vizitez

La plimbare pe străduţă · Noi · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

Fata din tablou, fata din revistă (Noi 2)

Honey, stai deaptă că altfel nu  pot să-ți fixez chestia asta pe cap. Xandra, închei-o o dată la rochie, că mă miști. Offf, forfota asta... ce m-aș face fără ea?! Închid ochii și încerc să-i ignor pe Patrick care se crizează, ca de obicei, și pe Xandra care-l înjură în portugheză. 1... 2... 3... în… Citește în continuare Fata din tablou, fata din revistă (Noi 2)

La plimbare pe străduţă · Noi · Tonomatul uriaş cu muzică şi poveşti de pe străduţă

La Bohème (Noi 1)

Ea mirosea a câmp sălbatic și-avea zâmbet de înger, așa mi-o amintesc. Avea părul lung și negru ca apele Senei pe timp de noapte și ochii adânc de verzui precum o pădure. Îi plăcea să ne plimbăm cu metroul, să fim storcoșiți de turiști și bombardați cu atâtea tonalități și accente diferite. Studia sociolingvistica sau… Citește în continuare La Bohème (Noi 1)

D'ale mele · Jurnal de scris

Jurnal de scris: Când nu ai ce spune

Bună, dragilor! Sper că nu m-ați dat dispărută după doar două zile de absență... Nu nu am fost atât de revoltată de atentatele din Franța încât să tac. Da, m-a încercat un regret pentru atâtea vieți irosite. Nu mi-e frică nici de profeția lui Nostradamus despre valul de imigranți... Nu sunt indignată la culme că… Citește în continuare Jurnal de scris: Când nu ai ce spune

poveşti scurte/momente imaginare · Poveştile mele

Paris, din nou

Paris, din nou... Turnul Eiffel. În tinerețe vindeam flori pe-aici și un țigan frumos cânta la acordeon La vie en rose. Cu pielea parcă arsă, cu cei mai negri ochii pe care i-am văzut vreodată, vânjos... dar cânta divin. Mama mă  trimetea dimineața să vând flori. Dar eu stăteam doar pe lângă turn, de dragul… Citește în continuare Paris, din nou