Toamna,la marenu mai sunt turiștiiar valurile se spargîn voiealungând din elepoveștile iubirilorce au crăpatdin cauza frigului.Toamna,la mare nu mai sunt turiștidoar Amelicu-o sticlă de gin -iubirea ei nu a crăpat,a lui,în schimb,e țăndăripe podeaua unui club de fițe.Toamna,la marenu mai sunt turiștidoar valuri ce se spargrepudiind poveștiși Ameli cu sticla de ginarzându-și amintiri.
M-am trezit în zgomotul mașinii de spălat a vecinilor de deasupra. Huruie de parcă zici că acum se va dezmembra lansând. Adina, în schimb, doarme adânc. Zici că-i un copil. Mă ridic din pat și mă duc în bucătărie. Umplu ibricul cu apă, amestec rapid niște cafea și-o pun pe foc. Aștept să dea în …
Dimineți de septembrie -cu cer griși-arămiu insinuându-seprintre verdele copacilor,cu noizgribulindu-ne-n geciîn timp ce ne-ndreptăm roboticspre birouriunde-ncercăm să înecăm tot dorul de varăîn cafele ieftinede la tonomat. Fotografie de Suzy Hazelwood pe Pexels.com
Toamna asta și-a așternut bine bruma: peste copaci, peste frunzele căzute pe jos, peste mașini, peste gândurile mele... Da, peste gândurile mele și-odată cu acest lucru parcă mi s-a dus și motivația de a scrie. Sper să fie doar o fază, cum au mai fost...
Săptămâna asta am fost cam tăcută. Ceva nu se leagă, cuvintele nu-mi mai curg așa lin... cred că inspirația mi-a fost răvășită de vreun vânt de toamnă. Am mai postat pe facebook-ul blogului câte un articol mai vechi cu precădere din seria Fetele de la bar (deci dacă vă apucă nostalgia puteți da o raită pe-acolo). Totul …
E toamnă, octombrie spre final - mai exact. Plouă - semn că s-a terminat cu joaca. Abia ce-am ajuns acasă de la birou. M-am cuibărit cu o cană de Nesquick (am și eu slăbiciunile mele) în fața laptop-ului pornită să scriu, dar ce? Am o tonă de idei de articole, dar... nu-mi găsesc cuvintele pentru …
