Toamna la mare

Toamna,la marenu mai sunt turiștiiar valurile se spargîn voiealungând din elepoveștile iubirilorce au crăpatdin cauza frigului.Toamna,la mare nu mai sunt turiștidoar Amelicu-o sticlă de gin -iubirea ei nu a crăpat,a lui,în schimb,e țăndăripe podeaua unui club de fițe.Toamna,la marenu mai sunt turiștidoar valuri ce se spargrepudiind poveștiși Ameli cu sticla de ginarzându-și amintiri.

Toamnă citadină

M-am trezit în zgomotul mașinii de spălat a vecinilor de deasupra. Huruie de parcă zici că acum se va dezmembra lansând. Adina, în schimb, doarme adânc. Zici că-i un copil. Mă ridic din pat și mă duc în bucătărie. Umplu ibricul cu apă, amestec rapid niște cafea și-o pun pe foc. Aștept să dea în … Continuă să citești Toamnă citadină

Pierdut

Toamna asta și-a așternut bine bruma: peste copaci, peste frunzele căzute pe jos, peste mașini, peste gândurile mele... Da, peste gândurile mele și-odată cu acest lucru parcă mi s-a dus și motivația de a scrie. Sper să fie doar o fază, cum au mai fost...